Pocăința este părăsirea păcatului și a morții
Împărăția lui Dumnezeu este o realitate care, într-un fel, se suprapune cu mântuirea. Când zicem mântuire ne gândim la eliberare. Când zicem Împărăția lui Dumnezeu ne gândim la o realitate la care se poate încadra. Cine vrea să intre în Împărăția lui Dumnezeu și are în vedere acest ideal al Împărăției lui Dumnezeu, acela trebuie să facă ceva ca să poată fi propriu pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru Împărăția Cerurilor, ca să aducă cerul în viața lui, să aducă pe Dumnezeu în viața lui. Ce nume? Domnul Hristos recomandă pocăința și credința. ”Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. ”Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu”. Ce înseamnă să te pocăiești? Să te pocăiești înseamnă să părăsești păcatul. Definiția cea mai scurtă și cea mai adevărată privind pocăința o găsim în Pateric, unde Cuviosul Pimen are cuvântul: ”Pocăința este părăsirea păcatului”. Pocăința este o lucrare, o lucrare de părăsire a răului, de înlăturare a răului. Nu se poate pocăință fără înlăturare a păcatului, fără înlăturare a răului, fără împotrivirea față de păcat. Împărăția lui Dumnezeu cere oameni curați, oameni care se potrivesc cu Dumnezeu, care se potrivesc cu Împărăția Cerurilor. Pocăința are darul acesta de a schimba ceva spre bine în viața omului, de a-l face pe om propriu pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Arhim. Teofil Părăian, Cu fața spre veșnicia fericită, Ed. Agaton, Făgăraș, 2007