Pocăința este leac

Sfântul Botez este renașterea omului întru Hristos.

Însă întrucât și după acesta suntem răniți de păcat, Domnul ne-a dat leacul pocăinței.

”Păcatul este rana, iar pocăința, leacul. După cum sunt pentru trup rănile și leacurile, așa sunt pentru suflet păcatele și pocăința.”

Toți,  fără excepție, avem nevoie de lucrarea vindecătoare a pocăinței:

”Leacurile pocăinței sunt de folos pentru toți. Fiindcă nimeni nu este eliberat de păcat, este evident că nu există nimeni care să nu aibă nevoie de pocăință”. Leacul pocăinței se oferă fiecăruia dintre noi, dar trebuie să-l cerem. Vindecă orice boală duhovnicească, oricât de gravă ar fi: ”Nimeni să nu deznădăjduiască, fiindcă leacurile pocăinței sunt mari”. Întrucât vindecarea este lucrată de Domnul Cel iubitor de oameni, ”nu există niciun păcat care să nu fie biruit și să nu fie înlăturat de puterea pocăinței, sau, mai bine zis, de puterea lui Hristos”.

Vindecarea pe care o lucrează Hristos ”se dă în dar și este nedureroasă și oferă degrabă sănătatea. Domnul dăruiește leacuri pentru răni după măsura râvnei și dispoziția celui care le cere”. Sufletul care este rănit de păcat Îl imploră pe Domnul: ”Vindecă rănile sufletului meu, Doamne!” Iar Domnul, văzând pocăința lui, le va vindeca îndată, zicând: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești.

Ieromonahul Grigorie, Pocăința și spovedania, Editura Egumenița, 2019