Pocăința adâncă a omului atrage ca un magnet mila și iubirea Domnului

Împărăția cerurilor o trăim încă din această viață ca rezultat al pocăinței noastre: ”cum poate veni Împărăția lui Dumnezeu la un om în această viață?”. Prin pocăința sinceră. Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor. Pocăința precede și Împărăția urmează, ca stare lăuntrică în inima omului. Atunci vom putea spune că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru.

Împărăția lui Dumnezeu a venit prin întruparea lui Hristos. Și în aceasta intrăm prin pocăință. De aceea Sfântul Grigorie Palama ne îndeamnă: ”Să arătăm roade vrednice de pocăință, pentru a moșteni Împărăția cerurilor… Ni s-a arătat nouă lumină neînserată. Să mergem spre strălucirea ei prin fapte bune”.

”Atunci când păcatele sunt stârpite prin lacrimile pocăinței, în suflet vine mângâierea Sfântului Duh; și sufletul este stropit cu preadulcile lacrimi ale cucerniciei, din care să hrănește duhovnicește și se întărește… Atunci sufletul se împacă cu Dumnezeu și devine sălaș al Sfintei Treimi. Îl vede limpede pe Făcătorul și Ziditorul lui, Dumnezeu, și vorbește zilnic cu El… Pătrunde în lumina dumnezeiască nemărginită, acolo unde împreună-dănțuiesc legiunile Sfinților Apostoli ai lui Hristos, ale mucenicilor, cuvioșilor și tuturor Puterilor cerești… Iar când vom pleca din această viață, Îl vom afla pe Dumnezeu, Care ne va primi în Sânul larg al lui Avraam, ne va îmbrățișa și ne va odihni în Împărăția cerurilor”.

Pocăința adâncă a omului atrage ca un magnet mila și iubirea Domnului. Lacrimile care o însoțesc se nasc din sensibilitatea omului care a păcătuit și L-a întristat pe Tatăl Cel iubitor de oameni.

Ieromonahul Grigorie, Pocăința și spovedania