Plecându-ne genunchii în biserică slavei lui Dumnezeu, să cerem iertare de păcatele noastre

Va dau de veste ca astazi este praznuirea sfantului (numele). E de folos sa va adunati, la rugaciune, in biserica, asa cum se spune in Evanghelie: Unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Mt. 18, 20). Iata, fratilor, insusi Domnul, dupa fagaduinta Sa, e aici, in mijlocul celor ce se roaga Lui. Pentru aceasta, trebuie sa mergem la sfanta biserica, sa ne rugam Lui cu inima cursta, fara manie si rautate, si asa sa-I facem Lui cereri, curatindu-ne de toate pacatele noastre. Nu se spu-ne oare: Toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi (Mt. 21, 22)? Iar cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate (Mt. 6, 7). Vorbirea cea de prisos inseamna: sa cereti de la Dumnezeu bogatie ori rang inalt, ori biruinta asupra vrajmasilor vostri, ori alt lucru pamantesc. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua (Mt. 6,33). Stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele (Mt. 6, 32).

Si cand praznuim sfintele sarbatori, trebuie sa ne purtam in acest chip: inainte de toate, sa luam aminte la curatia sfintilor, la viata lor cea buna si la cat de mult au placut ei lui Dumnezeu. Iar la a-I placea lui Dumnezeu si la rugaciune bine primita se ajunge in acest chip: sa nu petrecem sarbatorile precum fatarnicii, sa nu ne dedam la imbuibarea pantecelui, sa petrecem aducand lauda si multumire la masa Domnului si sa urmam faptelor celor bune ale sfintilor; prin curatie sa ne luminam sufletele noastre si intotdeauna sa ne sfintim inimile noastre.

Caci, intr-adevar, Dumnezeu ia aminte la asemenea praznice: sa fim primitori de straini, sa-i hranim pe cei ce flamanzesc, sa-i imbracam pe cei goi, sa-i cercetam cu indurare pe cei inchisi, sa aratam oarecare supunere nedreptatilor, sa dam ajutor celor bolnavi si sarmanilor, sa ne cinstim unii pe altii cu smerenie, cu nefatarnicie si cu dragoste adevarata. Atunci si Dumnezeu ne va spune: Dupa credinta voastra fie voua (Mt. 9, 29)! Atunci si rugaciunile noastre vor fi primite. Rugaciunea savarsita impreuna cu milostenia va fi auzita si implinita. Caci astfel de jertfe sunt bineplacute lui Dumnezeu (v. Evr. 13, 16), dupa cum graieste Sfantul Pavel. Iar proorocul despre acelasi lucru a spus: Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50,18). Si inca a mai spus Domnul: Mila voiesc, iar nu jertfa (12,7).

Fratilor, ascultand toate acestea, sa le scriem in inima noastra, sa luam aminte intotdeauna la ele si sa cinstim praznicele placutilor lui Dumnezeu cu inima curata. Oare nu lor le-a dat Dumnezeu putere ca sa ierte pacatele in cer si pe pamant? Prin ei El da si vindecare acelora care ii cinstesc cu vrednicie. Dar, cinstind cu vrednicie viata si patimirea lor, sa ne nevoim si noi cu buna nevointa, calea sa o savarsim, credinta cea dreapta sa o pazim. Sa staruim intotdeauna intru dumnezeiestile porunci si sa luam aminte la ele.

Si, plecandu-ne genunchii in biserica slavei lui Dumnezeu, sa cerem iertare de pacatele noastre. Intru ea sa stam cu evlavie si sa ne infranam nu doar de la vorbiri desarte, ci izgonind si gandurile rele din inima noastra, sa luam aminte la citiri si la cantari si cu guri curate sa preaslavim neincetat pe Preasfanta Treime – pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh – acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Sfântul Clement de Ohrida, „Cuvinte și învățături de folos pentru orice creștin”, Editura Sophia

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *