Piatra din capul unghiului şi stâlpii
Sfântul Pavel a asemuit Biserica cu structura unei clădiri. Piatra din capul unghiului este Hristos (Efes. 2, 20-22). „Căci nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă” (1 Cor. 3, 11). Temelia e alcătuită din Apostoli şi prooroci (Efes. 2, 20). „Pietrele vii” ce alcătuiesc structura sunt credincioşii. Primele dintre aceste pietre vii sunt Petru, Andrei şi ceilalţi Apostoli care au fost cei dintâi care L-au mărturisit pe Iisus ca Mesia.
Imaginea Bisericii ca o clădire având pe Hristos drept piatra din capul unghiului ne aduce aminte de spusa unui rege spartan. El se lăudase că niciun neam de pe pământ nu avea ziduri ca Sparta. Însă când un vizitator a venit să viziteze Sparta, nevăzând nici un fel de ziduri, l-a întrebat pe regele spartan unde erau zidurile. Regele a arătat către o ceată de oşteni spartani: „Acelea sunt zidurile Spartei”, a spus el, „şi fiecare om este o cărămidă”. Tot aşa, fiecare creştin este o piatră vie zidită în clădirea Bisericii.
Hristos spune în Apocalipsă: „Pe cel ce biruieşte, îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu” (Apoc. 3, 12). În vechime, atunci când un dregător vestit îşi sfârşea anii de slujbă, era obiceiul ca cea mai mare cinstire ce i se aducea să fie înălţarea unui stâlp al său într-unul din templele păgâneşti. Uneori aceşti stâlpi, precum Porticul Cariatidelor de pe Acropola Atenei, erau chiar sculpturi ale persoanelor cărora li se aducea cinstire. Ei chiar susţineau la propriu acoperişul şi zidurile templului. Fiecare dintre noi e chemat să fie un astfel de stâlp viu în Biserica lui Hristos, luând parte la susţinerea cortului mărturiei lui Dumnezeu în lume.
Anthony M. Coniaris, Introducere în credința și viața Bisericii Ortodoxe, Ed. Sofia, București, 2001