Pentru Dumnezeu este cu putință și ceea ce pentru noi nu este cu putință

Eu cer de la Dumnezeu:

1. Un bun care exista, nu unul doar inchipuit, visat, care traieste doar in imaginatia mea, iar toate cate sunt au primit fiintarea lor de la Dumnezeu, caci fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut (In 1, 3), si, prin urmare, nimic din ceea ce exista nu exista fara El. Toate ori au primit de la El fiintarea, ori se fac cu voia sau cu ingaduinta Lui si prin mijlocirea puterilor si capacitatilor date de El fapturilor. In tot ce exista, Domnul e Stapan cu drepturi depline. Pe langa asta, El cheama la fiinta cele ce inca nu sunt (Rom. 4, 17); asadar, chiar daca as cere ceva care nu exista, El ar putea sa faca si sa-mi dea lucrul acela.

2. Ceea ce se poate, iar pentru Dumnezeu este cu putinta si ceea ce pentru noi nu este cu putinta. Asadar, nici in aceasta privinta nu exista piedici, fiindca Dumnezeu poate sa faca pentru mine pana si ceea ce dupa mintea mea e cu neputinta. Ca sa ai in timpul rugaciunii credinta neclintita ca vei primi de la Domnul orice bun duhovnicesc, sa crezi ca tu, unindu-te prin rugaciune cu Domnul, devii un duh cu Domnul (I Cor. 6, 17), iar Dumnezeu este Atotbun, Atotputernic, Preaintelept, este Atotdesavarsita Desavarsire. Asadar, si tu, in masura in care le poti primi, in masura credintei si iubirii tale, te faci partas al desavarsirilor Lui dumnezeiesti. Sa nu crezi ca ceva e cu neputinta atunci cand sufletul tau este unit cu Dumnezeu, fiindca la Dumnezeu toate sunt cu putinta (Mc. 10,27).

Sfântul Vasile al Kinesmei, „Evanghelia pentru omul modern, vol 1”, Editura Sophia