Eu nici nu trag de oameni să se împărtăşească des
Eu sunt pentru împărtăşire deasă, nu pentru împărtăşire o dată pe an. Eu nici nu cred în credinţa aceluia care se împărtăşeşte o dată pe an. De ce, dacă ai posibilitatea să te împărtăşeşti des, să te împărtăşeşti rar? Zice cineva: pentru păcatele mele. Să nu vă închipuiţi că cei care se împărtăşesc rar se împărtăşesc mai bine decât cei care se împărtăşesc des, pentru că nu stau tot timpul să se pregătească. Tot înainte de împărtăşire se pregătesc şi ei. Şi atunci ce rost are să laşi să treacă pe lângă tine? Adică Domnul Hristos vrea să-ţi dea şi tu nu vrei. Sfânta noastă Biserică de aceea face Liturghie, ca să se împărtăşească credincioşii. Nu ca să se împărtăşească numai preoţii, iar credincioşii să se împărtăşească în Postul Paştelui, de pildă.
Dar, eu nici nu trag de oameni să se împărtăşească des, pentru că nu-i pot convinge să se spovedească des. Dacă oamenii sunt nepăsători faţă de lucrurile lui Dumnezeu, eu nu pot să-i înghesui la acestea, până când nu ajung ei să dorească. Dar cine ajunge să dorească, acela să nu aibă ezitări că, vai de mine, n-au trecut şase săptămâni. E mai pregătit după şase săptămâni? Nu-i mai pregătit decât dacă s-ar împărtăşi a doua sau a treia zi sau peste o săptămână.
Oamenii care au îngăduinţă de la duhovnic s-ar putea împărtăşi la fiecare Sfântă Liturghie. E adevărat că aceasta depinde foarte mult şi de duhovnic, dar să ştiţi că şi duhovnicii sunt cu gânduri felurite. Sunt unii care nu te lasă să te împărtăşeşti. Eu nu ştiu cum vin ei la împărtăşire, dacă pe credincioşi nu îi lasă. Să ne silim cu toţii să înţelegem lucrurile acestea la măsurile la care le putem înţelege. Să ne depăşim şi în înţelegerea valorii acestor Daruri prin care ne unim cu Domnul Hristos, prin care vine în noi, Se alcătuieşte în inimile noastre, devenindu-ne mai intim decât ne suntem noi înşine.
Părintele Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost – fragment