Să ne asumăm până la capăt ruşinea, să primim până la capăt suferinţa, să nu căutăm scuze pentru ca durerea să fie mai puţin acută, iar ruşinea mai puţin arzătoare
Când ne gândim la pocăinţă, vedem mereu imaginea obscură sau cenuşie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fară capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat şi de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de...