Pacea sufletului nu are de-a face cu mediul în care îţi duci traiul

Crezi cu adevărat că pacea interioară pe care o doreşti depinde de locul unde vei alege în cele din urmă să trăieşti? Fii sigur că pacea sufletului nu are de-a face cu mediul în care îţi duci traiul. Nu are o atât de mare importanţă dacă eşti la munte sau la mare, în zgomotul căruţelor sau în foşnetul frunzelor pădurii. Oriunde te-ai afla, pacea inimii poate fi dobândită cu două condiţii: să te lupţi pentru dobândirea smereniei şi să respecţi întocmai poruncile lui Hristos. El însuşi îţi spune: învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre(Matei 11,29).

Asta este. Unde vei înfăptui acest lucru, nu are nicio importanţă.

Când locuim cu alţi oameni şi comunicăm cu ei, putem să dobândim mult mai uşor conştiinţa slăbiciunilor noastre, în vreme ce traiul în singurătate ne lipseşte de acest privilegiu. Iar atunci când, smeriţi de murdăria sufletului nostru, ne rugăm lui Dumnezeu să ne miluiască, El nu ne lasă niciodată să aşteptăm prea mult. El este pacea noastră (Efeseni 2, 14). Aşadar, nu te lăsa înşelat. Nici un loc, nici un om şi nici o metodă nu ne pot asigura cu certitudine pacea adevărată. Numai harul lui Dumnezeu poate să facă inima omului sălaş permanent şi sigur al păcii cereşti, care este o parte a veşniciei.

Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița