Oricât de păcătoşi să fim, să ne ducem cu capul la pământ, cu smerita cugetare înaintea Lui
Dumnezeu Mântuitorul s-a pogorât din cer pentru păcătoşi, şi cu toate că vede că veşnic îl amărâm cu păcatele şi cu fărădelegile noastre, zice: „Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi Eu vă voi odihni pe voi”.
Vezi? Oricât de păcătos să fii, El nu-ţi zice: „Du-te de aici, păcătosule, că nu eşti vrednic de Mine”. Încă te roagă: „Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi cu toate fărădelegile pământului, că numai la Mine veţi afla odihnă!”. Vezi cât de bun Dumnezeu avem?
Oricât de păcătoşi să fim, să ne ducem cu capul la pământ, cu smerita cugetare şi să zicem înaintea Lui şi a duhovnicului: „Doamne, iartă-mă, că am greşit înaintea Ta”, şi Dumnezeu tot în momentul acela te iartă şi te cuprinde şi te bagă în împărăţia Cerurilor.
Dar trebuie să fim atenţi, pentru că omul cade veşnic în drumul de-a stânga, căci Satana, duhul cel viclean, el duh fiind, veşnic seamănă sămânţa faptelor rele în cugetul şi în inima noastră. Şi dacă nu le spovedim la duhovnic, nu scăpăm de ele. Numai atunci când ne ducem la duhovnic, în faţa icoanei Mântuitorului, şi-ţi spui gândurile şi zici „Doamne, iartă-mă”, numai atunci scapi de gânduri. Altfel nu scapi de ele, pentru că Satana e duh, nu are nici o osteneală ca să stea veşnic să te chinuiască.
Starețul Dionisie, Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009 – fragment