Omul trebuie să se cunoască pe sine așa cum este, nu așa cum îl prezintă vrăjmașul diavol
“Trebuie luare aminte, pentru ca se poate ca diavolul sa-l apuce din cele de-a dreapta, din pocainta si sa-l arunce in cele de-a stanga, in mahnire sau deznadejde, in asa fel incat sa-l zdrobeasca sufleteste si trupeste si sa-l netrebniceasca. Adica ii aduce cealalta zdobire, care are neliniste, ca sa-l faca cioburi. Se poate, de pilda, sa-i spuna: <Esti foarte pacatos, nu te vei mantui>. Chipurile se intereseaza de sufletul tau, dar de fapt iti pricinuieste neliniste si te arunca in deznadejde. Dar n-o sa-l lasam pe diavolul sa faca ceea ce vrea. Atunci cand diavolul iti spune: <Esti pacatoasa>, tu sa-i spui: <Si ce te intereseaza asta pe tine? Cand vreau eu voi spune ca sunt pacatoasa, nu cand vrei tu> (…) Melancolia si apasarea sufletului se datoresc de obicei mustrarilor de cuget provenite provenite din sensibilitate, si atunci omul are nevoie de marturisire, ca sa poata fi ajutat de duhovnic. Pentru ca, daca este sensibil, se poate ca gresala sa fie foarte mica, dar vrajmasul diavol s-o mareasca, sa i-o arate cu microscopul, ca sa-l arunce in deznadejde si sa-l netrebniceasca. Poate sa-i spuna, de pilda, ca a mahnit, chipurile, mult pe unii, ca le-a pricinuit greutati, etc., si sa-l faca sa se mahneasca mai mult decat poate suporta. Daca diavolul se intereseaza asa de mult de unele ca acestea, de ce nu se duce sa necajeasca constiinta unui om stapanit de nesimtire? Dar pe cel nesimtitor, dimpotriva, il face sa considere intru nimic o greseala mare de a sa, ca sa nu-si vina in simtire. Omul trebuie sa se cunoasca pe sine asa cum este, nu asa cum il prezinta vrajmasul diavol, deoarece acesta se intereseaza numai spre raul nostru. Niciodata sa nu deznadajduiasca, ci ii ajunge numai sa se pocaiasca, deoarece si pacatele lui sunt mai putine decat cele ale diavolului, si are si circumstante atenuante, deoarece a fost plasmuit din pamant, si din neatentie a alunecat si s-a murdarit. Pentru ca nevointa sa fie corecta, trebuie ca noi sa invartim roata invers de cum o invarteste diavolul. Daca ne spune ca suntem ceva, sa cultivam prihanirea de sine. Daca ne spune ca suntem nimic, sa spunem: <Dumnezeu ma iubeste>”.
Cuviosul Paisie Aghioritul
