O lecţie de smerenie de neuitat

Într-o zi, Bătrânul m-a întrebat:

– Măi, ce zici, eşti smerit?

– Nu ştiu, părinte, dacă sunt, i-am răspuns.

– Păi, nu eşti, a conchis părintele Porfirie. Dacă vine cineva la cabinetul tău şi-ţi cere să-l consulţi, şi tu îl consulţi aşa cum trebuie, iar după ce termini, pacientul îţi azvârle în obraz că ai greşit şi că eşti un mincinos, cum reacţionezi?

– Cu siguranţă, îl voi contrazice, asigurându-l că n-am greşit!

– Ba nu! Mai degrabă să recunoşti că este posibil ca şi tu să greşeşti, ca orice alt om, şi să reiei consultaţia!

A fost o lecţie de smerenie de neuitat pentru mine.

Părintele Porfirie, Fapte minunate şi învăţături, Editura Bunavestire – fragment