O boală subțire, care suge și seacă sângele iubirii: clevetirea

Nimeni, socotesc, dintre cei ce judeca sanatos nu va tagadui ca din ura si din tinerea de minte a raului se naste clevetirea. De aceea, s-a si randuit aceasta dupa parintii ei, ca intr-un lant. Clevetirea este fiica urii. O boala subtire, dar o lipitoare grasa, ascunsa si tainuita, care suge si seaca sangele iubirii. E fatarnicirea iubirii, pricinuitoarea intinaciunii si poverii inimii.
Precum exista tinere care fac cele rele fara rusine si exista altele, care savarsesc lucruri mai urate decat cele dintai, dar pe ascuns si mai cu rusine, asa se poate intampla si cu patimile de necinste. Astfel de tinere sunt: fatarnicia, viclenia, intristarea, tinerea minte a raului, clevetirea inimii. Acestea una spun la aratare, si alta gandesc.
Am auzit pe unii clevetind si i-am certat. Dar lucratorii acestui rau raspundeau in apararea lor ca fac aceasta din dragostea si din grija pentru cel clevetit. Iar eu le-am spus sa inceteze cu aceasta dragoste, caci nu minte cel ce a zis: „Pe cel ce cleveteste in ascuns de aproapele lui, alunga-l” (Ps. C,5). Daca spui ca-l iubesti, roaga-te in taina pentru el si nu-ti bate jos de om. Caci acesta este felul iubirii primit de Domnul.
Sa nu-ti ramana ascuns lucrul acesta si te vei trezi, ca sa nu mai judeci pe cel ce greseste: Iuda era in ceata ucenicilor, iar talharul in ceata ucigasilor. Si intr-o clipa s-a facut o schimbare minunata intre ei.
De voieste cineva sa biruiasca duhul clevetirii, sa nu invinovateasca pe cel ce a gresit, ci pe dracul care l-a ispitit. Caci nimeni nu voieste sa pacatuiasca fata de Dumnezeu, chiar daca toti pacatuim fara sa fim siliti.
Sfantul Ioan Scararul

Sursa: Cartea despre nevointe, X, 1-5, in Filocalia IX, traducere, introducere si note de parinte profesor dr. Dumitru Staniloae, Editura Humanitas, Bucuresti, 2002