Nu există capăt sau limită a iubirii Domnului Hristos faţă de om

Viaţa în unicul, adevăratul Dumnezeu şi Domn Iisus Hristos este cu adevărat singura noastră viaţă adevărată, fiindcă ea este cu totul veşnică şi în mod absolut mai puternică decât moartea. Poate o viaţă care este infestată de microbul morţii şi care sfârşeşte în moarte să fie numită cu adevărat viaţă? Aşa precum mierea nu este miere atunci când este amestecată cu otravă, care treptat transformă toată mierea în otravă, la fel şi o viaţă care sfârşeşte în moarte nu este viaţă.
Nu există capăt sau limită a iubirii Domnului Hristos faţă de om: fiindcă pentru ca noi, oamenii, să dobândim viaţa veşnică, viaţa care este întru El, şi pentru a vieţui alături de El, nu ni se cere nimic – nici învăţătură înaltă, nici slavă, nici bogăţie, nici altceva pe care noi să nu-l avem, ci mai degrabă numai ceea ce fiecare dintre noi poate avea. Şi ce este aceasta? Credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Pentru acest motiv a oferit El neamului omenesc, El, Singurul Prieten al omului, această minunată veste: Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât L-a dat pe unicul Său Fiu, astfel încât tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică (Ioan 3, 16–36).
Ca unicul Dumnezeu adevărat Care poate dărui oamenilor ceea ce nici un înger sau om nu poate dărui, numai Domnul Hristos a avut curajul şi dreptul să le spună tuturor oamenilor: „adevărat, adevărat vă spun vouă: cel ce crede în Mine are viaţă veşnică” (Ioan 6, 47) şi „unul ca acesta a trecut deja de la moarte la viaţă” (Ioan 5, 24). Credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos îl uneşte pe om cu Domnul Cel Veşnic Care, după măsura credinţei omului, picură în sufletul acestuia viaţa veşnică, aşa încât acesta simte şi înţelege că este veşnic.

Părintele Iustin Popovici, Credința ortodoxă și viața în Hristos