Niciun fir de păr din capetele noastre nu se va clinti fără voia lui Dumnezeu

Ca toate cele ce se petrec in lume se intampla prin voia lui Dumnezeu si ca nimic nu are loc rara vo­ia Lui, aceasta este limpede dintr-o necesitate logica: daca lumea nu este de sine statatoare si independenta, ci este creatia lui Dumnezeu, urmeaza in chip necesar si ca ea se va supune voii lui Dumnezeu, altminteri relatia cu Creatorul va inceta, si lumea fie va avea au­tonomie si ratiune, deci libertate si independenta, fie se va intoarce imediat la nefiinta, la nimic.

Totusi, in­trucat cea dintai supozitie se dovedeste imposibila, iar a doua se anuleaza de la sine prin insasi evidenta lu­crurilor, rezulta ca lumea se supune vointei lui Dum­nezeu, fiindca, asa cum o dovedesc conceptiile filo­sofice, toate subzista si sunt pastrate in virtutea fap­tului ca sunt guvernate neabatut de o lege inteleapta si temeinica, ce nu poate fi lucrarea hazardului, ci cu adevarat lucrarea celei mai intelepte Minti, a unei Fi­inte atotputernice, in stare sa sustina si sa le faca sa dainuiasca, prin reinnoire, pe cele care prin firea lor tind spre existenta, dar care sunt pururi stricacioase. De aceea creatia, pentru a exista, trebuie in mod ne­cesar sa fie supusa vointei lui Dumnezeu, cata vreme ea nu poate exista prin sine.

Asadar vointa lui Dum­nezeu tine lumea si o carmuieste. Nimic nu se intam­pla fara ingaduinta lui Dumnezeu, in afara dumneze­iestii Lui vointe. Toate deci exista prin dumnezeiasca Lui ingaduinta si bunavoire. Dar daca uneori cele ce se intampla nu par sa se raporteze la dumnezeiasca vointa, ca unele ce sunt antagonice bunatatii lui Dum­nezeu, aceasta nu inseamna ca ele se intampla mai putin din voia Lui. intrucat Dumnezeu nu voieste ni­cidecum contrariul binelui, inseamna ca fata aparenta a unui lucru nu este cea adevarata, iar fata adevarata este in esenta buna. Daca simturile noastre se prezinta intr-un mod diferit, acest fapt trebuie atribuit alcatui­rii organismului nostru, care primeste perceptiile sen­zoriale in mod diferit. Asadar sub acest aspect aparent se ascunde voia dumnezeiasca ce ocarmuieste toate si le calauzeste spre un scop oportun si rational, pe care mintea marginita a omului, nefiind in stare sa il des­copere, il neaga si caracterizeaza cele petrecute drept rele si neplacute.

Totusi, intrucat lucrurile sunt cu to­tul diferite de cum par, omul este dator a le primi cu smerenie, ca fiind petrecute dupa voia si dupa inga­duinta lui Dumnezeu. Dar, daca Dumnezeu a iubit lu­mea mai mult decat isi iubeste o mama odraslele pantecelui ei, cum a propovaduit Dumnezeu prin Isaia, inseamna ca orice eveniment, indiferent de caracterul pe care il poarta, este bun, fiindca el se produce paideutic, pentru certarea si inteleptirea noastra: Domnul cearta pe cel pe care il iubeste si ca un parinte pe­depseste pe feciorul care ii este drag.

Iar daca ceea ce s-a petrecut ni se pare un rau, aceasta provine din perceptia noastra gresita. Nici leacurile nu sunt rele, desi au un gust neplacut. Asadar toate cele ce i se in­tampla omului sunt bune, fie ca sunt multumitoare, fie intristatoare, fiindca ele au drept scop si contribuie la desavarsirea noastra. Dar I-a placut lui Dumnezeu sa ii incerce precum aurul in topitoare pe sfintii Lui, ca sa fie marturisiti asemenea cu El, ca unii ce sunt ziditi dupa chipul si asemanarea Lui. Si insasi dreptatea lui Dumnezeu cere plata pentru cele ce ni se intampla noua din voia Lui, fie placute, fie neplacute, de vreme ce este cu neputinta ca Dumnezeu cel drept sa inga­duie ca vreo nedreptate sa se intample fapturii Lui fie de la stihii, fie de la fiarele salbatice. Caci atunci s-ar socoti fie ca Dumnezeu este nedrept, ca Unul care in­gaduie nedreptatea – de vreme ce nedreptate este ca o fiinta rationala sa patimeasca de la fiinte irationale si de la firea neinsufletita -, fie ca Dumnezeu nu ar pu­tea impiedica lucrarea acestora, ceea ce iarasi ar fi de neconceput. Cu privire la plata, din voia lui Dumne­zeu, pentru toate cele ce ni se intampla noua, si Sfin­tele Scripturi ne invata, cum am aratat si in introduce­rea noastra, ca nici un fir de par din capetele noastre nu se va clinti fara voia lui Dumnezeu. Si intr-adevar, cum ar fi cu putinta sa existe vreo putere independen­ta de voia lui Dumnezeu cand Dumnezeu este totul in toate!

Sfântul Nectarie din Eghina, Zece cuvântări la Postul Mare, Editura Sophia