Nădejdea în ajutorul, mila şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, protejează şi vindecă
Există şi un alt mijloc care previne depresia, pe care-l foloseşte orice creştin. Desigur, nu doar împotriva depresiei, însă cu siguranţă şi împotriva ei. Este un leac deosebit de puternic: nădejdea în mila lui Dumnezeu. Această nădejde îi dă omului calm şi linişte. Această nădejde aduce pace şi linişteşte sufletul tulburat şi răscolit sau, mai degrabă, nu-l lasă să fie tulburat şi răscolit. Nădejdea nu-i permite sufletului să sufere şi să fie deprimat.
Nădejdea în ajutorul, mila şi iubirea de oameni, în nespusa bunătate, în deplina înţelepciune şi putere a lui Dumnezeu este cel mai puternic leac pe care-l are la îndemână omul credincios. Acesta protejează şi vindecă. Oamenii zilelor noastre nu o cunosc din principiu. Oamenii in vechime, părinţii şi bunicii noştri, o aveau însă. Şi se păzeau cu nădejdea în Dumnezeu în orice împrejurare. Şi spuneau în inima lor: „Doamne miluieşte” şi aşteptau cu nădejde mila lui Dumnezeu, ajutorul Lui şi dezlegarea problemelor lor. Şi se încurajau unul pe altul zicând: „Are grijă Dumnezeu” („ştie Dumnezeu” sau „Dumnezeu ajută”). Şi se linişteau cu încredinţarea că bunul lor Părinte, Domnul, le va îndrepta pe toate. Şi nu cădeau pradă deprimării. Şi nu aveau nevoie de medicamente. Şi unii aveau mii de probleme, mai ales din cauza sărăciei. Ştiau şi ziceau din inima lor, chiar neştiutori de carte fiind: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie!”
Astăzi, cei moderni cred în binele propriu şi nădăjduiesc în propriul eu, în calităţile lor, în diplomele lor, gândirea lor. Şi am putea zice şi în sfinţenia lor. Urmarea? Cad neîncetat pradă deprimării. De ce? Pentru că singuri nu pot rezolva uriaşele probleme ale vieţii. Deoarece singuri nu pot scăpa de cursele diavolului şi ale lumii. Deoarece singuri nu pot dobândi iertarea păcatelor şi curăţirea inimii de ele şi nici vindecarea de bolile sufletului lor. Nici nu pot dobândi sfinţenia, nepătimirea. Şi de aceea sunt mâhniţi şi deprimaţi.
Arhimadritul Spiridonos Logothetis, Deprimarea şi tămăduirea ei în învăţătura Bisericii, Editura Sophia, 2001 – fragment