Mare lucru este puterea inimii!

Gheronda, Avva Pamvo spune: „Daca ai inima, poti sa te mantuiesti” (in Patericul egiptean). Ce intelegem prin „a avea inima”? – Poate intelege multe. Mai intai, „a avea inima” este egal cu „a iubi pe Dumnezeu”. In al doilea rand,  „a avea inima” este egal cu  „a avea sensibilitate”. In al treilea rand, „a avea inima” este egal cu „a avea bunatate”. In al patrulea rand, „a avea inima” este egal cu „a avea ingaduinta”. In al cincilea rand, „a avea inima” este egal cu „a avea vitejie”. Cand spunem „inima”, nu intelegem o bucata de carne, ci ravna pentru jertfa, dragoste nobila. Mare lucru este puterea inimii! Inima este ca o baterie care se incarca continuu. Nu oboseste, nici nu imbatraneste; puterea ei nu se istoveste niciodata. Dar pentru aceasta trebuie sa ne punem inima sa lucreze. Caci si eu am inima, si tu ai inima, dar ce sa faci cu ea daca nu o punem la lucru? Daca cineva nu-si pune inima sa lucreze, poate sa fie un urias si sa nu aiba curaj sa faca nimic. Iar altul poate sa fie atatica de mic, si sa nu oboseasca deloc, pentru ca toate cate face, le face din inima. Iata, vad si aici o maica care nu are rezistenta, dar fiindca pune inima in tot ceea ce face, nu simte oboseala. Nu cauta sa fuga de treaba, ci cum sa-l odihneasca pe celalalt. Face cu dragoste orice lucru, pentru ca o doare pentru celalalt. Si aceasta nu e ca sa o vada ceilalti si sa-i spuna „bravo”. Nu are iubire se sine, dorinta de a placea oamenilor, ci se misca in ascuns si astfel primeste Harul dumnzeiesc si Dumnezeu o ajuta. Cand un om este bolnavicios sau a imbatranit, chiar trupul sau nu se poate osteni, daca s-a invatat sa lucreze cu inima, aceasta imboldeste si trupul ca sa lucreze. Este ca o masina veche cu rotile dezumflate, cu osiile stricate, al carei motor insa este puternic si o impinge, si porneste. Pe cand un om tanar si sanatos, daca nu lucreaza cu inima, este ca o masina noua care nu are motor puternic si de aceea nu poate inainta. Cea mai mica osteneala este pentru el ca si cum ar rasturna muntii. Uneori la coliba se intampla ca vreun batranel sa uite o umbrela sau o geanta si atunci spun cate unui tanar: „Hai, voinicule, alearga putin ca sa-l prinzi din urma pe batranel!”. Dar el, indata ce aude, ofteaza. „Nu se va intoarce inapoi, Parinte?” ma intreaba. „Hai mai voinice, ii spun din nou, arata putina dragoste si du-te!”. El ofteaza din nou. Acesta, numai ce a auzit „alearga putin”, a si obosit, cu atat mai mult daca s-ar fi dus. Daca omul nu-si pune inima sa lucreze, nu seamana nici macar cu un animal; devine stana de piatra. Inima lui nu este buna de nimic.

Părintele Paisie Aghioritul