Mare este Taina pocăinței
Mare este Taina pocăinței, nu numai fiindcă te face din rău, bun, din vrăjmas al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci si pentru că un lucru asa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fără de margini a Tatălui, ca să scape pe fiii Săi de judecata cea aspră, a dreptății după fapte, le trimite, coborând din ceruri, pe Fiul Său Cel Unul Născut, să le facă o judecată milostivă si fără nici o înfricosare si iarăsi să-i împace cu Sine. Poate tocmai pentru că e asa de smerită judecata aceasta milostivă, nu pot să vie la mântuitoarea ei binefacere aproape nici unul dintre cei cu mintea plină de „stiință” si afumată de mândrie. Cum să poată veni, ei care stiu totul, ei care stăpânesc peste oameni, să vie în genunchi înaintea unui simplu preot si să-si însire toate fărădelegile si necazurile lor?! Nu, asta mândria n-o poate face, să vie de bună voie la smerenie. De aceea, ei dau de asprimea dreptății care-i fierbe în zeama lor, până li se moaie oasele trufiei.
Cei vechi se rugau pentru cei ce-i schingiuiau si le cuprindeau picioarele, binecuvântând pe cei ce-i duceau la moarte; iar alții ziceau că ar trebui să cumpărăm cu aur ocările si necazurile ce le pătimim de la oameni. Totul e să te învoiesti asa pentru Dumnezeu si El îți ajută; căci e adevărat: nu e după fire să iubesti din toată inima pe cel ce te ucide în tot felul, ci e mai presus de fire. Acesta e înțelesul si capătul acestei judecăți milostive a lui Dumnezeu: redobândirea iubirii fără margini, întoarsă de la toate păcatele spre Dumnezeu unul si spre toți oamenii. Cât se poate prinde de minunea acestei sfinte taine, iată spunem că ea lucrează revenirea oamenilor la nerăutatea pruncilor.
O sinteză a gândirii părintelui Arsenie Boca în 800 de capete
