Mândria sapă la temelia oricărei aspiraţii a noastre

Când vom crede cu tărie că suntem creaţia lui Dumnezeu, Fiinţa Primordială, va deveni evident faptul că nu e cu putinţă o îndumnezeire pentru noi în afara Treimii. Dacă recunoaştem că, în ontologia ei, întreaga natură omenească e una, atunci de dragul unităţii acestei naturi ne vom strădui să-l iubim pe aproapele nostru, parte vecină din fiinţa noastră.

Duşmanul nostru cel mai neîmpăcat e mândria. Puterea ei e imensă. Mândria sapă la temelia oricărei aspiraţii a noastre, viciază orice întreprindere a noastră. Cei mai mulţi dintre noi cad pradă amăgirilor ei. Omul vrea să domine, să-şi impună altora voia proprie, şi aşa se iscă conflictul între fraţi. Piramida inegalităţii e contrară revelaţiei privitoare la Sfânta Treime, unde nu există mai mare, nici mai mic, unde fiecare Persoană posedă plinătatea absolută a Fiinţei Divine.

Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea – experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001 – fragment