Iubirea nu-i o însuşire a lui Dumnezeu, ci însuşi numele Lui

După cum realitățile lumii cu însușirile și lucrările lor, sunt simboluri ale realității spirituale,  la fel stau lucrurile și cu iubirea pământească: ceea ce oamenii numesc îndeobște „dragoste” nu-i de fapt decât un simbol nedesăvârșit al adevăratei iubiri cerești.

Tot ce este se împarte în: creat și necreat. Dumnezeu este necreat! Toate celelalte sunt create. Iar iubirea, și ea, este necreată, este veșnică. Iubirea nu-i o însușire a lui Dumnezeu, ci însuși
numele Lui, desăvârșirea ființei Lui. Căci ni s-a spus: „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 8).

Ni s-a mai spus că Dumnezeu este Adevărul, și Cuvântul. „Eu sunt Cel ce sunt”, Eu Însumi, Cel neschimbat. Iar Cuvântul este arătarea Dumnezeului celui ascuns. După cum Adevărul și Cuvântul sunt în veșnicie la Dumnezeu, la fel este și Iubirea. Și precum spune Cuvântul despre Sine Însuși: „Eu sunt Alfa si Omega.., începutul și sfârșitul” (Apoc. 22, 13), la fel poate spune despre sine și Iubirea: „Eu sunt Alfa și Omega… începutul și sfârșitul”.

Episcopul Nicolae Velimirovici, Casiana – Învățătura despre iubirea în Hristos, Editura Ileana, București, 1999