În linişte se nasc Sfinţii

Cuvintele Domnului şi ale Sfinţilor ne înspăimântă pe noi, păcătoşii, pentru că dormităm şi nu suntem treji.
Sunt prea subtile pentru nişte minţi grele, pentru că sunt gândite prin mlădierea harului.
Minţile Sfinţilor, inspirate de harul Duhului Sfânt, au spus adevărul cel mai înalt, adevăr pe care, noi, necuprinzându-l, ne înspăimântăm şi credem că nu putem să-l ajungem.
Însă nicio poruncă a Domnului nu e imposibilă. Tot ce e pentru îndeplinit se poate îndeplini. Numai rugăciunea, postul, trezvia, privegherea, paza minţii, liniştea să ne fie prietene.
Mintea care se află la Dumnezeu permanent e ca un rug de foc. Această minte uneşte cerul cu pământul.
Nu poate exista frumuseţe mai mare ca rugăciunea şi veselie mai mare ca postul. Înţelepciune mai mare ca trezvia nu există şi ca privegherea carte de înduhovnicire nu cunosc.
În linişte se nasc Sfinţii. Când îţi păzeşti mintea, inima ţi-o păzeşti. Dorine, mult te mai bântuie grija şi trupul! Te uiţi la tine şi nu-L vezi pe Hristos. El îţi cere inima ta şi tu Îl respingi. El e gol şi tu ai mantou scump. El moare de foame şi tu îţi cumperi brânzoaice. Tu cizme de piele ai iar El merge desculţ. Tu ai fular la gât iar pe El nu-L acoperă nimic.
Cum te vei mai duce la Judecată?! Ce răspuns, nenorocitule, vei da tu?!
Mă înfricoşez şi inima e cuprinsă de spaimă. Domnul va cerceta conştiinţa mea şi va vedea delăsarea mea. Vai mie! Pentru că voi fi găsit neroditor, ca un pom fără fructele harului dumnezeiesc.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Cuvintele duhovnicești I, Teologie pentru azi, București, 2011