Împărăția lui Dumnezeu nu este de mâncare sau băutură, ci este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt

Domnul Hristos ne ajută să ne mântuim, numai că cei care vor să înainteze în viața spirituală nu se gândesc prea mult la mântuire. S-ar bucura dacă ar putea face niște lucruri extraordinare, niște minuni, să fie cunoscători cu duhul, să fie cunoscători ai viitorului, să fie cunoscători ai lucrurilor ascunse pentru omul obișnuit. Ceea ce ne oferă Domnul Hristos nu este aceasta în primul rând, ci este mântuirea. Vrea să îi angajeze pe oameni în lucrarea de mântuire. El Însuși se prezintă ca Cel ce ajută oamenilor spre mântuire. Că mântuirea se realizează în timp, înțelegem de acolo anumite chemări, sunt anumite cuvinte prin care înțelegem că și omul trebuie să facă ceva. De pildă, Domnul Hristos spune: ”Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă. (…) Străduiți-vă să mergeți pe calea cea îngustă”. Domnul Hristos ne cere fapte care ne duc la mântuire. Din pilda cu cele 10 fecioare înțelegem că trebuie să ai o agoniseală sufletească pentru a avea parte la ospățul Împărăției lui Dumnezeu.

Între cele dintâi cuvinte de propovăduire care ni s-au păstrat în Sfintele Evanghelii se pune în atenție Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția Cerurilor. Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția Cerurilor este o realitate pe care Evanghelia nu o definește, și nu o definesc nici Sfinții Apostoli. Decât într-un singur loc, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Romani, spune, dând o definiție potrivită cu contextul definiției: ”Împărăția lui Dumnezeu nu este de mâncare sau băutură, ci este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt”.

Este dreptate, adică e o stare sufletească în care credinciosul care intră în Împărăția lui Dumnezeu a ajuns să fie drept. Dreptate în înțelesul acesta de a fi drept.

Pace se referă la pacea sufletului pe care o aduce nepătimirea. În Filocalie este scris: ”Pacea este nepătimirea”.

Bucurie – bucuria pe care o dă Duhul Sfânt, pe care o pomenește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani unde zice: ”Bucurați-vă cu bucuria nădejdii” sau Epistola către Filipeni unde există îndemnul: ”Bucurați-vă pururea și iarăși zic: bucurați-vă”. În Epistola întâi către Tesaloniceni spune: ”Totdeauna să vă bucurați, neîncetat să vă rugați, pentru toate mulțumiți”. E o bucurie în Duhul Sfânt, o bucurie pe care ne-o dă Dumnezeu, nu este o bucurie firească. Bineînțeles că Dumnezeu binecuvântează și bucuria firească. Este și o bucurie de succes, o bucurie de situație, dorită de cel care urmărește o situație deosebită și ajunge să o aibă. E o bucurie și bucuria pe care o au părinții de copii, copiii de părinți. Este o bucurie pe care o binecuvântează Dumnezeu, dar aceasta e o bucurie firească. Noi avem în vedere bucuria pe care o dă Duhul Sfânt celor credincioși, pe care nu și-o pot lua singuri cei credincioși.

Arhim. Teofil Părăian, Cu fața spre veșnicia fericită, Ed. Agaton, Făgăraș, 2007