Iluzia vieții
Omul din lume spune ca iubeste viata, dar ceea ce numeste el viata nu e decat un amestec inform de adevarata viata si iluzie, unde se agita Ispititorul, amestec inextricabil in care energia vitala cea mai autentica este risipita in dezordine si conflict, unde frumusetea se vestejeste, unde nimic nu ramane statornic in vartejul unei lumi care si-a pierdut integritatea.
Adevarata viata nu exista decat in Dumnezeu si ea n-a putut fi redobandita decat prin rascumpararea adusa de Hristos prin moartea si invierea Sa. Lumea de aici este o lume decazuta, in care domneste moartea, o lume care a pastrat ceva din frumusetea originala, dar in care s-a produs o sfasiere in insasi fiinta sa.
Acest punct este esential si cea mai grava problema pusa de aparitia unei noi religiozitati, sintetizata in miscarea New Age, este tocmai negarea realitatii caderii omului si a nevoii de rascumparare a lumii.
Trebuie s-o repetam fara incetare: universul a cazut din starea sa primordiala, din frumusetea si armonia originare. Orice ar fi pastrat el din acea frumusete, in structura sa ca si in modul lui de a fi s-a produs o fractura care absoarbe sau limiteaza ceea ce este mai bun in creatie, ca acele gauri negre descoperite de astrofizica, care aspira totul, pana si lumina, pe care reusesc s-o retina cu totul.
Ierodiacon Gabriel Bunge
