Fiecare pom se cunoaște după roadele lui. Că nu se adună și nici nu se culeg struguri din spin

Domnul nostru Iisus Hristos spune fariseilor: ”Acum, voi, fariseilor, curățiți partea din afară a paharului și a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire și de viclenie” (Luca 11,39). ”Dați mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru și, iată, toate vă vor fi curate” (Luca 11,41). Părinții copiilor, învățătorii elevilor și duhovnicii își învață ucenicii mai mult în ceea ce privește faptele exterioare. Rare sunt însă sfaturile care privesc starea inimii duhovnicești. Cele mai multe se referă la faptele cele bune și la buna purtare, dar puțini învață cum trebuie să fim în adâncul inimii noastre duhovnicești. Este o mare greșeală pentru că în exterior, datorită poziției sociale, putem avea o comportare bună, dar inima noastră să fie plină de păcate și de dorințe păcătoase.

Dar Sfinții Părinți ne învață să ne îngrijim mai întâi de inima noastră duhovnicească și apoi de la sine faptele noastre vor fi bune. Dacă însă vom lăsa să se înrăiască inima noastră duhovnicească, atunci și faptele noastre vor fi rele. Pentru că din inima duhovnicească izvorăsc faptele noastre. Toate acestea ne-a învățat Domnul nostru Iisus Hristos Care ne-a spus: Căci nu este pom bun care să facă roade rele și, iarăși, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaște după roadele lui. Că nu se adună și nici nu se culeg struguri din spin. Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe când omul cel rău din visteria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăiește gura lui (Luca 6, 43-45).

Părintele Ioan de la Rarău, Gândurile bune – Întrebări și răspunsuri, Ed. Panaghia, 2015