Fie că avem necazuri, fie bucurie, mulțumirea să nu lipsească din sufletul nostru

Nasterea lui Hristos a fost nezgomotoasă si smerită. A venit ca om, nu ca să judece lumea, ci ca s-o mântuiască. A venit ca să-l miluiască, să-l ierte si să-l mântuiască pe om. A dat povețe mântuitoare, ne-a lăsat porunci, sfaturi si pilda Sa sfântă pe care să o urmăm pentru a ne mântui sufletele noastre. Toate aici pe pământ sunt trecătoare si efemere, se duc ca un vis…
Credem pe deplin în a Doua Venire a Domnului, care va fi măreață, înfricosătoare si slăvită… Marii părinți ai Bisericii noastre, asceții care aveau minte curată si lumina Sfântului Duh, au păstrat pururea în constiința lor această înfricosătoare a Doua Venire a lui Hristos. Au cugetat la ea încontinuu, si asta i-a făcut să se îndurereze mereu si ochii lor să nu înceteze a plânge…
După moarte, omul este condus direct la tribunalul lui Dumnezeu. Până la a Doua Venire, lucrurile vor fi deja lămurite si rezolvate pentru fiecare suflet. Atunci se va face împărțirea finală, se va termina toată sărbătorirea.
Deoarece fiecare suflet omenesc va trece prin primul tribunal si apoi va merge la marea Judecată, marele adevăr care va fi spus la sfârsitul vieții noastre trebuie să ne preocupe mai mult decât orice altă grijă. Lumea întreagă nu este vrednică si nu prețuieste cât un suflet. Sufletul este nemuritor, lumea este stricăcioasă si se va sfârsi. Suntem aici pentru puțin timp… Să ne pregătim bine si mântuitor pentru această mare Judecată prin care trebuie să trecem. Moartea ne pândeste în fiecare clipă. Inima omului lucrează ca ceasul: la fel cum acesta se va opri la un moment dat, exact asa se va opri din funcțiune si inima omului. Si atunci va urma asezarea sufletului nostru, ori în Împărăția vesnică a lui Dumnezeu, ori în iadul cel vesnic, împreună cu diavolii.
Să fim atenți să nu ne orbească lucrurile pământesti, căci grija multă pentru cele trupesti este amăgire. Grija pentru mântuirea sufletului nostru trebuie să fie neîntreruptă, la fel si rugăciunea si mulțumirea către Dumnezeu. Fie că avem necazuri, fie bucurie, mulțumirea să nu lipsească din sufletul nostru.

Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire