Fericitul Filotei Zervakos: Neînfrânați sunt oamenii. Numai la materie, trup și plăceri trupești se gândesc

După cum văd, toată lumea aleargă spre cel viclean, ca și păcătosul spre păcat. Neînfrânați sunt oamenii, – și popor și cler; ca și caii cei nărăvași aleargă spre păcat. Nu se gândesc nici la Dumnezeu, nici la moarte, nici la judecată sau răsplată, la nimic; numai pentru materie, trup și plăceri trupești se interesează. Pentru Dumnezeu, suflet, virtute – nimic! Foarte puțini sunt cei care au interese adevărate și poate datorită acestor prea puțini mai ține Dumnezeu lumea.

Satana face ultimul asalt și în acești ani în care ne găsim, mare necaz și strâmtorare vor veni în lume… în vremea proorocului Ieremia, Dumnezeu a hotărât de mai multe ori să pedepsească pe israeliți, însă Ieremia îl ruga să se milostivească de creatura Sa și de poporul Său cel ales.

Odată, însă, i-a zis lui Ieremia că va distruge Ierusalimul. Atunci proorocul a început să-L roage: „Dumnezeul meu, nu distruge orașul și nu pedepsi pe cei ce locuiesc în el…”, însă Dumnezeu i-a răspuns: „Nu mă ruga, Ieremia, căci nu te ascult; voi preda orașul în mâinile babilonenilor (care deja se apropiaseră de Ierusalim). Atunci a zis Ieremia către Dumnezeu: Cum este posibil să intre dușmanii în cetate, căci zidurile sunt puternice? „Eu le voi deschide porțile ca să intre – a răspuns Domnul. Dacă nu-l voi preda Eu, ei nu pot intra. Mâine dimineață să șezi pe un loc înalt și vei vedea cum îl voi preda…”. Și a văzut un înger deschizând poarta dinspre răsărit, apoi și pe cele dinspre apus, miazăzi și miazănoapte, iar cheile le-a ascuns sub o piatră, zicând: „Primește, piatră, cheile orașului acesta păcătos și să le păzești până se vor întoarce din robie, apoi a strigat îngerul: „Intră, putere a chaldeilor!”și au intrat dușmanii în cetate; au ucis și au pustiit, luând mulți robi, printre care și pe Ieremia.

De aceea zice Sfântul Ioan Gură de Aur că, atunci când păcatele oamenilor sunt multe, iar printre păcătoși se găsesc și drepți, câteodată, Dumnezeu ia împreună cu păcătoșii și pe drepți…

Așadar, mare mânie va să vină. Multe răutăți se întâmplă în lume, îndeosebi două: desfrâul și avortul. Un rău atât de mare nu s-a întâmplat în nici o vreme, ca mamele să ucidă 6-10 copii și să nu simtă deloc mustrare de conștiință, când, dacă ar fi avut o cât de mică urmă de pocăință și simțire, ar fi trebuit să-și deschidă mormintele și să intre de vii în ele ca să se chinuie, dar sunt nepăsătoare… Se spovedesc uneori, dar fără să se pocăiască sincer. Aceasta una, iar a doua – goliciunea femeilor. Umblă acum goale, – deși bărbații nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putință s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătoșii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma și Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă și să-și arate trupurile lor goale la bărbați, ca să-i atragă spre păcat.

Dumnezeu este îndelung răbdător, iar o oră înaintea lui Dumnezeu sunt ca o mie de ani. Rabdă îndelung, însă și răbdarea Sa are margini. Nu este cu putință ca Dumnezeu, Care totdeauna pedepsește păcatul, să îngăduie a se face atâtea păcate fără să le pedepsească… Numai să fim pregătiți. S-avem credință în Dumnezeu; în El să ne punem nădejdea și dragostea și nu ne va părăsi. Fie ca nimic să nu ne despartă de iubirea lui Hristos.

Acum, ne aflăm în pragul marii mânii; se apropie sfârșitul sfârșitului. Sfinții Părinți ai Bisericii noastre au socotit moartea și a doua venire a Mântuitorului necesare pentru mântuirea omului, iar cei care le-au avut totdeauna în minte, au fost izbăviți de chinurile cele veșnice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din partea mai marilor societății și ai Bisericii, care și-au învârtoșat inimile mai rău decât evreii.

Profeții şi mărturii creştine pentru vremea de acum, Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2004 – fragment