Fericirile

Domnul nostru Iisus Hristos S-a suit în munte şi îi învăţa pe ucenicii Săi zicând:

„FERICIŢI CEI SĂRACI CU DUHUL, CĂ A LOR ESTE ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR.”

Cei săraci cu duhul sunt aceia care se consideră pe sine foarte mici în comparaţie cu măreţia lui Dumnezeu, şi care tânjesc să se înalţe la Dumnezeu şi în împărăţia Lui.

„FERICIŢI CEI CE PLÂNG, CĂ ACEIA SE VOR MÂNGÂIA.”

Cei care plâng în lumea aceasta trecătoare se aseamănă Fiului lui Dumnezeu, care niciodată nu a zâmbit, dar foarte adesea a plâns, din pricina neînţelegerii, a păcatelor şi patimilor omeneşti.

„FERICIŢI CEI BLÂNZI, CĂ ACEIA VOR MOŞTENI PĂMÂNTUL.”

Cei blânzi sunt iubitori de oameni şi răbdători. Datorită blândeţii Sale, Hristos este numit Mielul lui Dumnezeu. Cei mândri şi mânioşi sunt potrivnici celor blânzi. Ei grabnic câştigă, dar tot grabnic şi pierd. Cei blânzi dobândesc după un timp. Creştinii au fost prigoniţi de păgâni şi aproape nimiciţi, dar astăzi ei stăpânesc pământul.

„FERICIŢI CEI CE FLĂMÂNZESC ŞI ÎNSETEAZĂ DE DREPTATE, CĂ ACEIA SE VOR SĂTURA.”

Cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate sunt oamenii care nu pot răbda nedreptatea din lume. Ei vor vedea biruinţa lui Hristos Cel înviat, care va învinge toate puterile răului şi inimile lor vor fi pline de mulţumire şi bucurie. Ei vor vedea şi biruinţa Bisericii prigonite şi se vor bucura.

”FERICIŢI CEI MILOSTIVI, CĂ ACEIA SE VOR MILUI.”

După cum ne purtăm cu fiii lui Dumnezeu, tot astfel se va purta şi Dumnezeu cu noi. Milă pentru milă. Dar multa milostivire dumnezeiască este cu mult mai mare decât milostivirea oamenilor. „Aceştia vor primi însutit” le-a spus Domnul celor milostivi. Milostivirea este o virtute îndoită: personală şi socială. Suntem milostivi şi faţă de noi înşine, atunci când nu uităm de sufletul nostru şi mântuirea lui. Egoismul, răzbunarea şi cruzimea sunt vrăjmaşii milostivirii.

„FERICIŢI CEI CURAŢI CU INIMA, CĂ ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU.”

Inima omului este ochiul curat de trebuinţă pentru a privi pe cele duhovniceşti, în primul rând pe Dumnezeu. Prin îndelunga lucrare şi prin harul lui Dumnezeu inima se poate curaţi de toate necurăţirile păcatului, după cum ne dau mărturie Vieţile sfinţilor. Gândurile şi dorinţele rele întinează şi orbesc inima.

„FERICIŢI FĂCĂTORII DE PACE, CĂ ACEIA FIII LUI DUMNEZEU SE VOR CHEMA.”

Hristos este numit împăratul păcii. El a dăruit pacea Sa ucenicilor Săi. Fiecare poate da ceea ce are. Dacă avem în inimile noastre pace, putem să o dăruim şi celorlalţi. Pacea minţii, a inimii şi a voinţei – întreita pace în unitate – aceasta este adevărata pace dumnezeiască a sufletului. Sufletul necumpătat nu poate avea pace.

„FERICIŢI CEI PRIGONIŢI PENTRU DREPTATE, CĂ A LOR ESTE ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR.”

Să fii prigonit pentru dreptate înseamnă a te asemăna lui Hristos şi apostolilor. În Biserica Ortodoxă s-au arătat mulţi mucenici, care au suferit pentru dreptate şi care s-au sălăşluit în împărăţia cerească a lui Hristos. Sfântul Apostol Petru spune: „Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele!” (I Petru III, 17).

„FERICIŢI VEŢI FI VOI CÂND VĂ VOR OCĂRI ŞI VĂ VOR PRIGONI ŞI VOR ZICE TOT CUVÂNTUL RĂU ÎMPOTRIVA VOASTRĂ, MINŢIND PENTRU MINE.”

Aici Hristos vorbeşte despre pătimirea pentru El a celor ce-L urmau. Ei vor fi batjocoriţi, defăimaţi şi chinuiţi. Dar ei trebuie să rabde toate cu credinţă neclintită şi nădejde în El, căci va veni ca Cel din urmă Biruitor şi Drept Judecător. El va despărţi atunci pentru veşnicie drepţii de păcătoşi.

Concluzie:

„BUCURAŢI-VĂ ŞI VĂ VESELIŢI, CĂ PLATĂ VOASTRĂ MULTĂ ESTE ÎN CERURI!”

Bucuraţi-vă în lacrimi, bucuraţi-vă în pătimire, bucuraţi-vă în moarte, căci cei mai buni din neamul omenesc, care au străbătut această cale spinoasă ca şi voi, vă aşteaptă acum în lumea cealaltă, unde domneşte Hristos, şi unde nu este durere, nici întristare, nici suferinţă, ci viaţă şi bucurie veşnică.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa sfinţilor. Catehismul Bisericii Ortodoxe, Apologeticum, 2006