Fără de smerenie nu este nici o nădejde de mântuire!

Fiule, gândeşte-te că în singurul timp al acestei vieţi, cu râvna ta, cu dorirea ta de a fi cu îngerii în cer, caută să te smereşti, că numai aşa dai valoare acestor frumuseţi ce ţi le-ai căpătat, ca să nu fie aceste bogăţii sufleteşti – vai! – pieirea ta în foc. Ia aminte, frate, că dacă vei cugeta că Dumnezeu te poate cerceta chiar acum, că vei muri, el, cugetul, te va învăţa ce să faci, ştiind că „în ce te va găsi – Hristos, în aceea te va judeca”.

Fără de smerenie nu este nici o nădejde de mântuire! Şi „dacă n-ai, frate, umilinţă în inima ta, atunci să pricepi că ai oarecare înălţare în inima ta”. Dar, să înţelegem că Domnul ne cere atât de puţin, pentru ca să moştenim împreună cu El! Umilinţă, umilinţă şi iar umilinţă!

Părintele Arsenie Papacioc, Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a doua, Volumul I, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010 – fragment