Dumnezeu vrea ca omul să se îndrepte prin om

– Părinte, atunci când mă confrunt cu o problemă şi mă rog în acest sens, cum pot să-mi dau seama care este voia lui Dumnezeu?

– Voia lui Dumnezeu nu se află aşa. Este mai bine să întrebi atunci când ai vreo problemă. Nu cere vestire de la Dumnezeu cât timp poţi cere sfatul vreunui om, pentru că te poţi înşela.Cineva mergea la o biserică şi stând înaintea catapetezmei se ruga: “Maica Domnului, oare să iau banii din cutie?”. Iar gândul îi spunea: “Ia-i”. “Da, o să-i iau”, spunea, şi lua banii. S-a făcut aceasta o dată, de două ori, de trei ori, până când un epitrop şi-a făcut probleme. “Ce se întâmplă? gândea. Cineva ia banii”, şi s-a pus să urmărească. Şi ce să vadă? Peste puţin timp vine acela şi repetă aceleaşi cuvinte: Maica Domnului, să iau banii din cutie?… “Da, o să-i iau”, şi-a spus, şi l-a prins epitropul. Atunci când există un om duhovnicesc pe care îl poţi întreba, întotdeauna trebuie să întrebi. Iar când nu există om ca să-l întrebi – de pildă te afli în pustie – dar înlăuntrul tău există setea ascultării, atunci Bunul Dumnezeu însuşi se face Stareţul tău şi te luminează şi îţi vesteşte.Să presupunem că nu poţi afla pe cineva care să-ţi explice un loc din Sfânta Scriptură? Atunci te luminează Dumnezeu şi îl înţelegi.

– Părinte, cum îşi va da seama cineva dacă ceva ce se întâmplă în nevoinţa sa este de la ispititor sau din propria neatenţie?

– Va merge să întrebe.

– Adică singur nu îşi va putea da seama?

– Deşi va pricepe ceva, nu poate fi sigur. Aici şi unul care are experienţă merge şi întreabă pe altcineva. Eu întotdeauna întreb pentru vreo problemă de-a mea personală. Soluţia mea, şi foarte înţeleaptă de ar fi, o consider cea mai mare prostie când e vorba de vreo problemă personală. Şi nu mă duc la cineva care ştie ce mă odihneşte, ci la unul care nu ştie. Vezi, şi un medic, ca să fie sigur că dă un diagnostic bun într-un caz greu, se sfătuieşte şi cu un alt medic; cu atât mai mult un student! Oricât de duhovnicesc ar fi cineva şi oricât de bine şi-ar aranja problemele sale, nu se poate odihni, pentru că Dumnezeu vrea ca omul să fie ajutat de om şi să se îndrepte prin om. Astfel le iconomiseşte Bunul Dumnezeu, ca omul să se smerească. Trebuie ca fiecare să-şi spună duhovnicului gândurile şi stările prin care trece, ca să-l sfătuiască, iar nu să hotărască singur în problemele grele, nici să înfrunte singur greutăţile ce le întâmpină în nevointa lui, făcând experienţe pe sine, pentru că ispititorul îl va încurca şi-i va pricinui probleme. Unii ajung la punctul în care îşi dau singuri canoane. Lucrurile acestea sunt foarte primejdioase.

Cel care nu are duhovnic ca să se sfătuiască cu el în călătoria sa duhovnicească se încurcă, se osteneşte, întârzie şi cu greu va ajunge la destinaţia sa. Dacă îşi dă singur soluţii la problemele lui, oricât de înţelept ar fi, rămâne întunecat, deoarece se mişcă cu încredere în sine şi mândrie. In timp ce acela care se smereşte şi merge cu încredere şi râvnă la duhovnic şi îi cere părerea este ajutat. Pentru că atunci Dumnezeu cu siguranţă îl luminează pe duhovnic şi îi dă răspunsul corect. Iată, atunci când vine cineva cu evlavie, cu gândul că sunt sfânt, deşi eu sunt tinichea, am observat că simt înlăuntrul meu o schimbare şi cele pe care i le spun nu sunt ale mele. Din aceasta îmi dau seama limpede că omul acesta a venit cu evlavie şi Dumnezeu, ca să nu-l nedreptăţească, îmi dă mie această stare bună. In aceste cazuri, dacă este vorba de o problemă serioasă, Dumnezeu te vesteşte şi-i poţi spune ce se va întâmpla, când se va întâmpla şi cum s-o înfrunte.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevointa Duhovniceasca, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003