Dumnezeu nu se mânie pe cel ce se teme de înşelare şi veghează asupra sa cu cea mai mare luare-aminte
Toţi Sfinţii Părinţi care au descris nevoinţa rugăciunii minţii ne opresc nu numai a alcătui de la sine închipuiri, ci şi a ne pleca, prin voia şi încuviinţarea noastră, spre închipuirile şi nălucirile care nu se pot înfăţişa pe neaşteptate, fără a atârna de voia noastră. Şi aceasta se întâmplă în timpul nevoinţei la rugăciune, mai cu seamă în liniştire.
„Nu primi nicicum”, spune Preacuviosul Grigorie Sinaitul, „dacă vei vedea ceva cu ochii cei simţiţi ori cu mintea, în afara sau înlăuntrul tău, de-ar fi chipul lui Hristos, sau chip de înger, sau al vreunui sfânt, sau dacă ţi se va arăta lumină… Fii cu luare-aminte şi pază! Nu-ţi îngădui a te încrede în ceva, nu arăta învoire cu gândul şi cu glasul la nimic, nu te încrede în grabă vreunei arătări, de-ar fi ea adevărată şi bună; fii rece către ea şi înstrăinat, păzind statornic mintea ta lipsită de închipuiri, fără a alcătui în sine vreun chip şi fără a fi întipărită de niciun chip.
Cel ce a văzut oarece cu mintea sau cu simţurile, de-ar fi vedenia şi de la Dumnezeu, şi o primeşte cu grăbire, lesne cade în înşelare – cel puţin, îşi descoperă înclinarea spre înşelare, primind vedenia cu grabă şi uşurătate. Noul începător trebuie să-şi întoarcă toată luarea-aminte spre singură lucrarea inimii şi doar pe aceasta s-o recunoască neamăgitoare – iar altceva nimic să nu primească până ce nu va fi intrat în despătimire.
Dumnezeu nu se mânie pe cel ce se teme de înşelare şi veghează asupra sa cu cea mai mare luare-aminte, chiar dacă acesta nu va primi ceva trimis de Dumnezeu, necercetând aceea cu toată osârdia; dimpotrivă, Dumnezeu îl va lăuda pe unul ca acesta pentru buna sa înţelegere.“
Sfântul Ignatie Briancianinov, ”Despre înșelare” , Editura Egumenița, Galați, 2010 – extras