Dumnezeu este necreat! Toate celelalte sunt create

După cum realităţile lumii cu însuşirile şi lucrările lor, sunt simboluri ale realităţii spirituale, la fel stau lucrurile şi cu iubirea pământească: ceea ce oamenii numesc îndeobşte „dragoste” nu-i de fapt decât un simbol nedesăvârşit al adevăratei iubiri cereşti.

Tot ce este se împarte în: creat şi necreat. Dumnezeu este necreat! Toate celelalte sunt create. Iar iubirea, şi ea, este necreată, este veşnică. Iubirea nu-i o însuşire a lui Dumnezeu, ci însuşi numele Lui, desăvârşirea fiinţei Lui. Căci ni s-a spus: „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 8).

Ni s-a mai spus că Dumnezeu este Adevărul, şi Cuvântul. „Eu sunt Cel ce sunt”, Eu Însumi, Cel neschimbat. Iar Cuvântul este arătarea Dumnezeului celui ascuns. După cum Adevărul şi Cuvântul sunt în veşnicie la Dumnezeu, la fel este şi Iubirea. Şi precum spune Cuvântul despre Sine Însuşi: „Eu sunt Alfa si Omega.., începutul şi sfârşitul” (Apoc. 22, 13), la fel poate spune despre sine şi Iubirea: „Eu sunt Alfa şi Omega… începutul şi sfârşitul”.

Dumnezeu S-a înfăţişat neamului omenesc ca Iubire, prin arătarea Sfintei Treimi întru Unul Singur Dumnezeu; de asemenea şi prin întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, în vechiul legământ al Legii, Dumnezeu doar S-a vestit pe Sine, ca Sfântă Treime. Iubirea şi-a luat locul parcă pe nesimţite printre celelalte porunci ale Legii (Deut. 6, 5; Levit 19, 21). Lumea nu era încă pregătită să primească învăţătura despre Sfânta Treime, prin urmare despre iubire. Iar iubirea ca poruncă, aflată ultima între poruncile Vechiului Testament, ajunge să fie porunca cea dintâi în Testamentul cel Nou.

În lumea închinătoare la idoli, pe lângă credinţa într-o singură divinitate sfântă era şi o credinţă în Treime. Hinduşii credeau şi mai cred încă în Trimurti, cei trei mari zei, dintre care unul, Şiva, este potrivnicul, cel care dărâmă ceea ce zidesc ceilalţi doi zei, Vişnu şi Brahma. Şi egiptenii credeau în trei divinităţi, însă ca familie a dragostei trupeşti: Osiris şi Isis creează pe Horus, care-l omoară pe Osiris distrugând acea monstruoasă căsătorie.
Până la Hristos oamenii izbutiseră, prin înzestrarea spirituală ce o aveau şi prin strădanii proprii, să dea naştere unor mari civilizaţii, şi asta pe toate continentele; însă la înţelegerea dreaptă a lui Dumnezeu ca Unul în Sfânta Treime, şi prin urmare ca iubire, ei n-au putut ajunge.

Episcopul Nicolae Velimirovici, Casiana – Învățătura despre iubirea în Hristos, Editura Ileana, București, 1999