Dumnezeu a pus legea scrisă în inima omului

Cu adevărat de noi ţine a alege sau a respinge ceea ce nu voim sau ceva de care ne scârbim. De pildă, Adam cel liber moral avea putinţa să rămână în păzirea legii lui Dumnezeu pe care îl iubeşte prin fire şi avea putinţa să calce legea, din înşelare, supunând propria lui voinţă voinţei diavolului, adică avea putinţa ori să rămână liber moral, ori să devină rob. Totuşi definiţia termenilor diferă mult, fiindcă libertatea morală este aceea de a face binele, iar nu răul, fiindcă cel ce face răul este deja un rob din punct de vedere moral. Liber fiind, poate fi predat robiei, dar în robie fiind, nu mai poate lucra liber, de vreme ce liber din punct de vedere moral înseamnă a face binele mişcat de propria voinţă. Iar libertatea morală este stăruinţa de bunăvoie în păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
Aceasta o descrie şi spusa înţeleptului Sirah despre libertatea morală: Domnul dintru început a făcut pe om liber şi l-a lăsat în mâna sfatului său „, „ Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea vei întinde mâna ta înaintea omului sunt viața şi moartea şi oricare îi va plăcea i se va da.
Din acestea se arată că omul este liber moral să facă alegere între foc şi apă, viaţă şi moarte, bine şi rău. Dar cel ce mai înainte de alegere era liber moral, dacă va alege răul, prin însăşi această alegere va face dovada că deja nu mai este liber. Fiindcă omul pentru aceasta este liber, pentru a rămâne prin liberă alegere în bine, dar alegând răul nu este liber moral, fiindcă prin fire doreşte viaţa şi apa şi tot prin fire respinge moartea şi focul. Dar dacă cineva alege ceva de care prin fire se fereşte, atunci înseamnă că nu se mişcă liber, adică potrivit voinţei, ci împotriva ei. Prin urmare este rob. Fiindcă libertatea morală este alegerea de voie numai a binelui potrivit firii. în funcţie de această necesitate, se impune să deosebim definiţia omului ca fiinţă liberă moral de definiţia libertăţii morale. Omul este liber din punct de vedere moral să îşi întindă mâna spre viaţă sau spre moarte, dar libertatea morală este a întinde mâna numai spre viaţă.
Cu privire la libertatea alegerii, proprie omului, zice şi marele Vasile: „Pus-a înaintea ta foc şi apă, viaţa şi moartea, binele şi răul, două firi opuse; supune-le pe amândouă judecăţii tale, cântăreşte-le bine, ce îţi este mai de folos? A alege o plăcere vremelnică şi pentru aceasta să primeşti o moarte veşnică sau alegând reaua pătimire în nevoinţa virtuţii, să te bucuri prin ea de dăruitorul desfătării celei veşnice'”. Şi din cuvintele Sfântului Vasile cel Mare se arată libertatea omului de a rămâne liber moral sau de a deveni rob, de a-şi păstra libertatea morală sau de a fi dus în robie, de a rămâne în virtute sau de a fi predat răului. Dar nu va greşi cu nici un chip cel care spune că libertatea morală este virtute, iar nelibertatea morală este păcatul.
Libertatea morală îl face pe om vrednic să aleagă mereu binele şi să se ferească de rău. Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu a pus legea scrisă în inima omului. Prin aceste cuvinte, Scriptura ne învaţă puterea libertăţii morale a omului. Omul cu adevărat liber moral poate să îl recunoască pe Dumnezeu, pe Dătătorul de lege, Cel ce vorbeşte în inima lui, pe Cel revelat în chipul creaţiei Lui şi să îi imite bunătatea, precum spune Sfântul Apostol Pavel: Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei, fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare.

Sfântul Nectarie de Eghina,  Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București