Drept este cel ce se învinovăţeşte pe sine
Se cuvine să nu învinovăţeşti pe unul şi pe altul când te mărturiseşti, aducând cuvânt cum că ei au fost pricină de ai păcătuit.
După cum şi Adam a dat vina pe Eva, şi Eva pe şarpe. Nu!
Ci să te învinovăţeşti numai şi numai pe tine şi voinţa ta cea ticăloasă. „Dacă vrei să învinovăţeşti, învinovăţeşte-te pe tine” zice dumnezeiescul Gură de Aur (Omilia 51 la Matei). Şi alcătuitorul Pildelor: „Drept este cel ce se învinovăţeşte pe sine” (Pilde 18, 17) – „pe sine” zice, şi nu „pe alţii”.
Pentru ca nu cumva, căutând să împuţinezi cu mărturisirea păcatele sale, să ajungi să le înmulţeşti, adăugând şi osândirea. Şi, ce să spui duhovnicului, te sfătuieşte loan Scărarul: (Cuvântul 4): „Grăieşte şi nu te ruşina: a mea este umflătura, Părinte a mea este rana, pricinuită de însăşi lipsa mea de grijă şi nu de altul. Nimeni nu este vinovat de aceasta: nici om, nici trup, nici altceva, ci numai lipsa mea de grijă.”
Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, Editura Fotini, 2007 – fragment