Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieții creștine

”Dar nimeni”, continuă Sfântul Serafim, “nu v-a dat un raspuns potrivit. Vi s-a spus: “Mergi la biserică, roagă-te lui Dumnezeu, păzește poruncile Domnului, fă fapte bune – acesta este scopul vieții creștine”. Unii au fost chiar indignați de faptul ca vă macină o asemenea curiozitate profană și v-au spus: “Nu cerceta lucruri care te depășesc”. Dar nu v-au explicat așa cum ar fi trebuit. Acum umilul Serafim vă va explica care este cu adevărat acest scop”.

„Rugăciunea, postul, privegherea și toate celelalte practici creștine, nu constituie scopul vieții noastre creștine. Deși este adevărat că ele slujesc ca mijloace indispensabile în atingerea acestui țel, adevăratul scop al vieții creștine constă în dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Cât despre rugăciune, post, priveghere, pomeni și toate faptele bune săvârșite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobândi Duhul Sfânt. Țineți minte vorbele mele, numai faptele bune săvârșite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfânt. Tot ce nu este săvârșit din dragoste pentru Hristos, chiar dacă ar fi ceva bun, nu aduce nici răsplata în viața viitoare, nici harul Domnului în viața aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: „Cel ce nu adună cu Mine risipește” (Luca 11:23). Nu ca o faptă bună ar putea fi numită altfel decât agoniseala, căci chiar dacă o faptă nu este facută pentru Hristos, este totuși socotită bună. Scriptura spune: „În orice neam cel care se teme de Dumnezeu și face ce este drept este primit la El” (Fapte 10:35).

”Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieții creștine, în vreme ce rugăciunea, postul, pomenile și alte fapte bune făcute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobândirii Duhului Sfânt.”

„Dobândirea este același lucru cu luarea în posesie”, mi-a răspuns el. „Știți ce înseamnă a dobândi bani? Dobândirea Duhului Sfânt este asemenea. Știți foarte bine ce înseamnă a dobândi în sensul lumesc, iubitorule de Dumnezeu. Scopul oamenilor obișnuiți este să adune sau să facă bani; cât pentru nobilime, se adaugă primirea de onoruri, distincții și alte recompense pentru serviciile aduse stăpânirii. Dobândirea Duhului Sfânt este de asemenea un capital, dar dătător de har și veșnic și se obține pe căi foarte asemănătoare, aproape la fel cum sunt cele ale capitalului monetar, social și temporal. Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos asemuiește viața noastră cu o piață, iar lucrarea vieții noastre pe pământ, o numește negoț. El spune tuturor: „Neguțătoriți până ce voi veni” ( Luca 19: 13), „răscumpărând fiecare ocazie, căci zilele sunt rele.”  (Efeseni 5:16). Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a timpului tău fă astfel încât să primești binecuvântările cerești, prin bunuri pământești. Bunurile pământești sunt fapte bune făcute din dragoste pentru Hristos, ce pogoară harul Preasfântului Duh asupra noastră.”

„Desigur, fiecare faptă bună, făcută din dragoste pentru Hristos, ne dăruiește harul Duhului Sfânt, dar rugăciunea ne dă acest har în mod deosebit, pentru ca întotdeauna este la îndemână, ca o unealtă de dobândire a harului Duhului Sfânt. De pildă, ai vrea să mergi la biserică, dar nu afli nici o biserică sau slujba s-a terminat; ai vrea să dai de pomană unui cerșetor, dar nu este nici unul sau nu ai ce să îi dai; ai vrea sa-ți păstrezi fecioria, dar nu ai puterea să o faci din pricina firii tale sau din pricina tăriei vicleniilor vrăjmașului, cărora nu te poți împotrivi datorită slabiciunii tale omenești; ai dori să faci alte fapte bune de dragul lui Hristos, dar nici nu ai tăria sau îți lipsește prilejul. Acestea, cu siguranță nu se aplică rugăciunii. Rugăciunea este la îndemană oricui, bogat ori sarac, nobil ori umil, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos.”

„Puteți judeca cât de mare este puterea rugăciunii, atunci când este săvârșită din toata inima, chiar și în cazul unei persoane păcătoase, în următoarea pildă din Sfânta Tradiție. Când, la rugămintea unei mame disperate căreia îi murise singurul fiu, o prostituată pe care o întâlnise, încă necurată după ultimul ei păcat, mișcată fiind de durerea adâncă a mamei, a strigat către Domnul: „Nu de dragul unei sărmane păcătoase ca mine, ci pentru lacrimile unei mame ce-și jelește fiul și crezând cu tărie în bunătatea Ta cea plină de dragoste și în puterea Ta cea nemăsurată, Hristoase Dumnezeule, înviază-l pe fiul ei, o, Doamne!” Și Domnul l-a ridicat din morți.

„Da, părinte, dar alte fapte bune, săvârșite din dragoste pentru Hristos, în scopul dobândirii Duhului Sfânt? Ați vorbit numai de rugăciune.”

„Dobândește harului Duhului Sfânt și prin practicarea celorlalte virtuți, de dragul lui Hristos. Fă negoț duhovnicesc cu ele; fă negoț cu acelea care îți aduc profitul cel mai mare. Strânge capital din belșugul harului lui Dumnezeu, adună-l în banca cea veșnică a lui Dumnezeu, care îți va aduce dobânda nematerialnică, nu patru sau șase procente, ci sută la sută pentru o rublă duhovnicească și chiar nesfârșit mai mult decât atât. De pildă, dacă rugăciunea și privegherea îți dau mai mult har de la Dumnezeu, roagă-te și priveghează; dacă postirea îți dă mult din duhul lui Dumnezeu, postește; dacă milostenia îți dă mai mult, fă pomeni. Măsurați fiecare virtute făcută din dragoste pentru Hristos în acest fel.”

„Cât doresc, iubitorule de Dumnezeu, ca înșivă să puteți dobândi această surs nesfârșită a harului dumnezeiesc și să vă puteți întreba mereu: Sunt întru Duhul Domnului ori nu? – nu este nici o pricină pentru a jeli. Sunteți pregătit să vă înfățișați de îndată la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos. Căci „În ceea ce te voi găsi, în aceea te voi judeca.” Dar dacă nu suntem în Duhul, trebuie să aflăm de ce nu suntem și ce pricină l-a facut pe Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfânt să ne părăsească. Trebuie să-L căutăm iar și trebuie să continuăm căutarea, până ce Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfânt este aflat și este iarăși cu noi, prin bunătatea Lui. Trebuie să atacăm vrăjmașii care ne îndepărtează de El, până ce și țărâna lor nu va mai fi, precum a spus Profetul David, „Urmări-voi pe vrăjmașii mei și-i voi prinde pe dânșii și nu mă voi întoarce până ce se vor sfârși. Îi voi zdrobi pe ei și nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.” (Psalmul 17:41-42[18:38-39])

Sfântul Serafim de Sarov