De nu va dobândi smerenia în toate, toate ostenelile ei vor fi zadarnice
Taina vinului este a firii omului care voieşte să se opună neştiinţei, păzindu-şi lucrarea sănătoasă, ca Dumnezeu să o primească cu bucurie. Vasul (butoiul vopsit uşor este chip al curăţiei trupului sănătos în toate părţile lui de patimile urâte. Căci este cu neputinţă să slujească vreunei plăceri, precum este cu neputinţă să se pună vinul într-un vas nevopsit întreg, sau neavînd vreo tărie în el. Aşa să ne cercetăm şi noi pe noi, căci nu putem plăcea lui Dumnezeu având în noi vreo ură sau duşmănie. Căci acestea împiedică pe om să se pocăiască. Iar vinul spumegă la început, având chipul tinereţii care e în mişcare până ce nu înaintează în vârstă şi nu ajunge la o linişte. Dar nu se face vin fără un must de struguri, cum nici pâinea fără aluat. Aşa nici tinereţea nu poate înainta în mierea ei, de nu primeşte de la părinţii ei aluatul după Dumnezeu şi nu-i vor da ei calea, până ce nu i se va dărui ei Dumnezeu şi nu se va înălţa cu vederea spre El. Să fie lăsată de aceea în casă până ce ajunge la o aşezare. Tot aşa, fără linişte (isichie) şi neplăcuta pătimire şi fără toată osteneala după Dumnezeu, este cu neputinţă tinereţii de-a veni la această stare. De lăsăm vinul cu cele născute din el, se face oţet. La fel firea tinereţii, de va fi între rudeniile după trup, sau între a altora care nu sunt în aceeaşi făptuire şi nevoinţă, pierde felul de viaţă după Dumnezeu pe care l-a primit de la părinţi. Şi pun vasul cu vin in pământ pentru a nu fi luat de vânt şi a se pierde. Aşa şi tinereţea: de nu va dobândi smerenia în toate, toate ostenelile ei vor fi zadarnice. De se gustă din vin de multe ori, gustul lui e luat de vânt şi se pierde. Acest lucru se întâmplă de multe ori omului care îşi arată lucrul lui. Căci tot lucrul lui îl pierde slava deşartă. De vor lăsa gura butoiului deschisă, vierii lacomi vor consuma vinul. Aşa şi multa vorbire şi uşurătatea şi deşertăciunea. De vor lăsa vinul în calea vântului, acesta îi pierde chipul şi firea. Aşa mândria pierde tot rodul omului. Ascund vinul în magazine şi sub un acoperământ. Aşa şi liniştea (isichia) şi înstrăinarea de orice lucru. Căci e cu neputinţă omului să păzească ostenelile lui fără linişteâ şi fără neconsimţirea cu lucrurile lumii.
Cuviosul Isaia Pustnicul, Filocalia, vol.XII