De la Hristos cel smerit şi blând, Adevărul Insuşi, am învăţat să spun şi să apăr adevărul

De la Hristos cel smerit şi blând, Adevărul Insuşi, am învăţat să spun şi să apăr adevărul. De la Apostolul Pavel, glasul lui Hristos, am învăţat să nu discut cu lucrătorii întunericului, înainte de a cerceta. De la proorocul David am învăţat să „rostesc împotriva împăraţilor… şi am zis nelegiuiţilor, nu mai călcaţi legea, şi păcătoşilor, nu mai păcătuiţi…”. Şi de la cel mai sfânt dintre drepţii Legii Vechi, Sfântul Ioan Botezătorul, am învăţat să spun: „Pocăiţi-vă, căci împărăţia Cerurilor este aproape”.

Dar ne vor întreba cei de mai sus: „Dacă Domnul a zis «nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi», cum îndrăzneşti să îi judeci?” Dacă rosteam sau scriam papei sau patriarhului: „Eu sunt judecător şi vă voi judeca şi osândi”, atunci as fi fost călcător al poruncii lui Dumnezeu, aş fi fost vrednic de condamnat, căci nici mie şi nici altcuiva nu-i este permis să-şi judece aproapele. Dar să spui şi sa aperi adevărul, când vezi că sunt nesocotite cuvintele legile, învăţăturile, poveţele şi poruncile lui Dumnezeu, dogmele, Sfintele Canoane şi Sfânta Tradiţie, nu numai că nu este interzis, ci se şi impune să faci aceasta.

Atunci când Irod şi-a lăsat soţia legitima, si nesocotind Legea Iui Dumnezeu a luat-o pe femeia lui Filip, fratele său, cel mai mare dintre cei născuţi din femeie şi dintre prooroci, Sfântul Inainte Mergător, care locuia în pustia Iordanului, auzind acestea a părăsit pustia şi liniştea, şi s-a ridicat împotriva lui Irod, fără să-i fie teamă de puterea împărătească şi i-a spus cu curaj şl îndrăzneală: „Impărate, Legea lui Dumnezeu nu îţi permite să iei pe femeia fratelui tău!” Nu i-a zis: „Eu sunt judecător şi am venit să te judec”. I-a adus aminte de Legea lui Dumnezeu ca să-l înspăimânte şi să înceteze fărădelegea. In felul acesta, mulţi Sfinţi Părinţi din pustii şi mănăstiri, Antonie, Eftimie, Teodor Studitul şi mulţi alţii, chiar şi stâlpnicii, în vremuri şi împrejurări diferite, văzând că Biserica Ortodoxă este războită de împăraţi, arhierei, preoţi, monahi şi mireni eretici, au părăsit pustiile şi mănăstirile lor şi s-au dus grabnic în oraşe, ca ostaşi şi războinici buni şi bravi ai legiunii Domnului.

Şi, înarmaţi cu armura Duhului Sfânt, s-au ridicat împotriva împăraţilor şi stăpânilor, cercetând cu îndrăzneală rătăcirile şi ereziile, nepăsându-le de ameninţările şi chinurile tiranilor, de întemniţări şi prigoniri, preferând să moară pentru adevăr şi ortodoxie. Şi dacă nu existau astfel de luptători viteji (nu numai în pustii şi mănăstiri, dar şi în oraşe): patriarhi, arhierei, preoţi, clerici şi mireni, învăţători şi teologi, apărători ai adevărului şi ai credinţei noastre ortodoxe, care să se războiască cu minciuna şi amăgirea, cu ereziile şi ereticii, astăzi nu ar fi existat ortodoxia şi învăţătura sănătoasa.

De aceea trebuie să ne rugăm şi să-L imploram pe Atotputernicul, Preabunul, Preamilostivul si Preaîndurătorul Dumnezeul şi Părintele nostru Ceresc sa arate şi astfel de oameni luptători care să izbăvească Biserica Ortodoxă de cei care o războiesc dinăuntru şi din afară, vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi să nu ne părăsească din pricina păcatelor noastre celor multe. Să scape corabia Bisericii, care acum este înconjurată de primejdii, şi să o călăuzească drept şi fără ocolişuri la limanul liniştit şi fără valuri al raiului şi al vieţii veşnice […]

Aşa şi eu, cel mai mic şi mai păcătos, imitandu-i pe toţi aceştia, din anul 1912 şi până astăzi, timp de 52 de ani, de când am fost învrednicit cu harul lui Dumnezeu la marea treaptă a preoţiei, dându-mi seama că trebuie să am o purtare demnă de această alegere şi să nu apar nerecunoscător şi nemulţumitor faţa de Dumnezeul şi Părintele nostru Ceresc şi faţă de Maica duhovnicească, Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, nu am încetat, cu slabele mele puteri, să mă lupt, să predic şi să mărturisesc cuvântul lui Dumnezeu, nu numai aici, în Paros, ci şi în alte insule, oraşe, sate, comune şi mitropolii ale Greciei, unde a fost nevoie şi unde m-au chemat mitropoliţii şi credincioşii fraţi creştini, dar şi în afara Greciei, în Palestina, Egipt, Arabia, sau la Constantinopol. Am scris mai mult de cinci mii de epistole ce conţineau poveţe părinteşti şi sfaturi către toţi fiii duhovniceşti pe care mi i-a dat Dumnezeu, din Grecia, Europa, America, Africa şi Australia şi către credincioşii fraţi creştini. Am scris epistole de povăţuire către împăraţi nelegiuiţi, către patriarhi, preşedinţi, arhierei, nu pentru a-i judeca şi condamna, ci din dragoste pentru aceştia“.

Arhimandrit Filothei Zervakos, Mărturisirea credinței ortodoxe. Testament duhovnicesc, Editura Egumenita, București