De câte ori cazi, scoală, mărturiseşte-ţi păcatele, căieşte-te…

Mărturisesc ucenicii lui apropiaţi că, pe cei care cădeau în ispite şi în păcate grele, bătrânul nu-i mustra aspru. Ci îi primea cu dragoste, îi incuraja că Dumnezeu le dă iertare, dacă părăsesc păcatele făcute, şi le adăuga aceste cuvinte de îmbărbătare:

– De câte ori cazi, scoală, mărturiseşte-ţi păcatele, căieşte-te, fă-ţi canonul, întreabă şi du-ţi crucea mai departe, cu ochii la Hristos, până ajungi sus, la Golgota. Noi, cu faptele noastre, nu putem zice că ne mântuim, fără mila lui Dumnezeu, fără duhovnic, şi fără rugăciunile Bisericii.

Dar, să ne găsească ceasul morţii în luptă. Numai mila Bunului Dumnezeu şi a Maicii Domnului să ne ajute să ajungem şi noi la uşa Raiului, şi acolo să strigăm tare: Deschide-ne, Doamne, uşa milostivirii Tale!”

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Apologeticum – fragment