Dacă nu avem duhovnici iscusiți care să ne călăuzească, este primejdios a te sili să rostești rugăciunea lăuntrică
Dacă simțim o dispoziție prielnică, putem întrerupe tăcerea inimii prin rostirea rugăciunii lui Iisus. La începuturi, ea suna așa: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-mă pe mine!” Cu timpul, monahii au scurtat-o, și astăzi ea sună astfel: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine!”
Dacă putem, să rostim rugăciunea lui Iisus cu simțire. Dar dacă nu putem, să încercăm să cădem cu inima la Domnul așa cum știm și ne-am deprins, să ne mulțumim cu tăcere înaintea Lui. Dacă nu avem duhovnici iscusiți care să ne călăuzească, este primejdios a te sili să rostești rugăciunea lăuntrică.
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița,”Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața”, Editura Predania, București
