Dacă merge cineva la mucenicie cu gândul că va avea slavă în rai, mai bine să nu se gândească să mucenicească

– Cel care se va invrednici sa fie chemat la mucenicie trebuie sa aiba multa smerenie si sa iubeasca mult pe Hristos. Daca inainteaza in mod egoist spre mucenicie, il va parasi harul.Va aduceti aminte de Saprichie, care a ajuns pana la mucenicie si totusi s-a lepadat de Hristos? ”De ce m-ati adus aici?”, a spus el calailor. ”Bine, dar nu esti crestin?”, l-au intrebat aceia. „Nu”, a raspuns. Si era si preot. Gandul imi spune ca s-a dus sa muceniceasca in mod egoist si nu cu smerenie; nu s-a dus la mucenicie pentru credinta sa, pentru dragostea lui Hristos, si de aceea l-a parasit harul. Pentru ca atunci cand cineva se misca egoist, nu primeste harul lui Dumnezeu si este firesc ca atunci cand vine o greutate sa se lepede de Hristos.

– Parinte, de multe ori spunem ca Dumnezeu ne va da putere in ceasurile grele.

– Dumnezeu va da putere unui om smerit, care are inima curata, care are intentie buna. Daca Dumnezeu va vedea cu adevarat intentie buna, smerenie, va da multa putere. Adica va depinde de intentia omului ca sa primeasca putere de la Dumnezeu.

– Parinte, ati spus ca omul trebuie sa aiba smerenie si intentie buna. Se poate sa aiba mandrie si intentie buna?

– Atunci cand spunem smerenie, intelegem sa aiba smerenie cel putin in acest subiect al muceniciei. Se poate sa aiba mandrie, dar atunci sa se smereasca si sa spuna: ”Dumnezeule, sunt mandru; acum insa da-mi putina putere sa marturisesc pentru dragostea Ta si sa-mi ispasesc pacatele mele”. Asadar, daca are dispozitie smerita si merge la mucenicie cu pocainta, atunci Dumnezeu da mult har. Adica sa nu mearga cu dispozitie mandra, cu gandul ca va deveni mucenic si ca i se vor scrie dupa aceea sinaxarul si slujba, si-i vor face icoana cu aureola.

Mi-a spus cineva: „Parinte, fa rugaciune sa ajung pana la al cincilea cer”. ”Bine”, ii spun, ”Sfantul Apostol Pavel a ajuns pana la al treilea cer si tu ceri sa ajungi la al cincilea?”.  ”Dar de ce”, imi spune, ”nu scrie sa cerem <<darurile cele bune>>”?  Auzi vorba? Deci daca merge cineva la mucenicie cu gandul ca va avea slava in rai, mai bine sa nu se gandeasca sa muceniceasca. Un crestin adevarat si corect, daca ar sti ca si in rai unde va merge va avea iarasi parte de chinuri si de mucenicii, tot va dori sa mearga acolo. Nu trebuie sa ne gandim ca daca suferim ceva aici pe pamant vom fi mai bine acolo in cer. Sa nu procedam asa, negustoreste. Noi Il vrem pe Hristos. Sa existe mucenicie, sa marturisim in fiecare zi, sa ne bata in fiecare zi si de doua si de trei ori pe zi. Nu trebuie sa ne preocupe aceasta. Singurul lucru care trebuie sa ne preocupe este sa fim cu Hristos.

– Parinte, se poate ca unul sa traiasca in nepasare, dar cu toate acestea sa marturiseasca cu curaj atunci cand i se da prilejul?

– Pentru ca cineva sa faca aceasta, trebuie ca inima lui sa aiba bunatate, duh de jertfa. De aceea am spus sa se cultive nobletea, duhul jertfei. Unul sa se jertfeasca pentru celalalt. Va aduceti aminte de Sfantul Bonifatie si de Sfanta Aglaida? Aveau acea viata vrednica de plans in Roma, dar cand stateau sa manance mintea lor mergea la saraci. Alergau sa dea mai intai mancare la saraci si dupa aceea mancau si ei. Cu toate ca erau stapaniti de patimi, aveau bunatate si ii durea inima pentru saraci. Aveau duh de jertfa, de aceea Dumnezeu i-a ajutat. Si Aglaida, desi traia o viata pacatoasa, ii iubea pe Sfintii Mucenici si se interesa de sfintele moaste. I-a spus lui Bonifatie sa mearga cu alti slujitori ai ei in Asia Mica, ca sa adune si sa cumpere sfinte moaste ale Mucenicilor si sa le aduca la Roma. Iar acela i-a spus zambind: ”Dar daca-ti voi aduce si moastele mele, le vei primi?”. ”Nu glumi cu acestea”, ii spune aceea. Cand a ajuns in Tars si s-a dus in arena ca sa cumpere sfinte moaste, privea la muceniciile crestinilor si indata a fost miscat de statornicia lor. A alergat, a sarutat legaturile si ranile lor si le-a cerut sa se roage sa-l intareasca Hristos si pe el sa marturiseasca in public ca este crestin. Asadar, a marturisit si el in arena, a primit nevointa muceniceasca si insotitorii lui i-au cumparat moastele si le-au dus la Roma, unde ingerul Domnului a instiintat pe Aglaida de intamplare. Astfel s-a implinit ceea ce proorocise Bonifatie zambind, inainte de a pleca din Roma. Apoi aceea, dupa ce si-a impartit averea, a trait in nevointa si saracie inca 15 ani si s-a sfintit.

Vedeti, nu au fost ajutati, de aceea mai inainte fusesera atrasi spre rau si apucasera pe o cale gresita. Insa aveau duh de jertfa si de aceea Dumnezeu nu i-a lasat pana in sfarsit”.

 Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos