Dacă eu nu Te văd ca lumină, înseamnă că eu sunt în întuneric

Domnul Hristos S-a înfăţişat pe Sine ca lumină. Câţi oameni din cei ce se gândesc la Domnul nostru Iisus Hristos, Îl au pe El ca lumină?

Domnul nostru Iisus Hristos a spus despre Sine: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează nu va umbla în întuneric” (Ioan 8, 12).

Câţi dintre cei care Îl cred pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca Lumina lumii, Îl şi simt ca Lumina lumii, Îl şi au ca Lumina lumii, ca Lumina lor?

Şi dacă gândindu-ne la Domnul nostru Iisus Hristos nu rămânem uimiţi de minunile Lui, aşa cum uimiţi au rămas cei ce au văzut minunile, înseamnă că nu avem destulă vedere sufletească, nu avem destulă lumină.

Şi atunci, e firesc să zicem: „La ochii sufletului fiind orbit, la Tine Hristoase vin, ca şi orbul cel din naştere cu pocăinţă strigând către Tine: Tu, celor din întuneric eşti Lumina cea prealuminoasă!”
De ce cu pocăinţă? Pentru că recunoaştem pricinile întunecării noastre şi ştim că prin pocăinţă se realizează luminarea şi de aceea zicem: „Cu pocăinţă strig către Tine: Tu, celor din întuneric, eşti Lumina cea prea luminoasă!” Dar dacă eu nu Te văd ca lumină, înseamnă că eu sunt în întuneric.

Părintele Teofil Părăian