Cum și de ce a postit Mântuitorul?
Mantuitorul a postit (nu numai in cele 40 de zile, in pustie), cu gandul numai la Tatal, vrajmasul nemaiavand loc in El. Ca om, a facut exercitiul renuntarii trupesti si mentale la mancare si ganduri, dandu-ne noua exemplu si putere de a face si noi asemenea.
Postul Mantuitorului este o inaugurare a vietii normale de infranare, pe care El avea s-o traiasca neintrerupt. Toti postitorii au facut-o (devenind si ei, la randul lor, modele de urmat). Acolo, in pustie, El a conceput tipul de infranare totala. Infranarea trebuie sa fie totala, adica sa fii cu atentia numai la voia lui Dumnezeu, in toata clipa. Postul de mancare este chipul tuturor infranarilor mantuitoare. De aceea, in raspunsul dat diavolului, a zis: „Nu numai cu paine, ci cu tot cuvantul lui Dumnezeu”.
La animale reglarea e automata. Animalul nu mananca decat ce ii este necesar; n-are alte pofte. Omul, insa, are imaginatie: porneste de la o mancare buna, la ceva si mai bun, amplificandu-si astfel pofta pentru tot ce-i bun si frumos la vedere. Vedem, deci, cum omul a adaugat ceva nenatural. Nu e vina trupului, ci a conducerii, a forului superior. Cat s-au chinuit Sfintii Parinti sa redea mintii rolul de stapan al trupului! Noi stricam echilibrul, cu adaosuri la proiectul dumnezeiesc. La animal, pofta nu depaseste o anumita bariera. La om, pofta ia proportii imprevizibile: in timp ce mananca ceva, se gandeste la ce-ar mai manca.
Postul disciplineaza mintea, pentru a nu mai deregla regimul firesc al trupului. Dumnezeu i-a dat omului posibilitatea de a-si regla viata, dar el nu-si foloseste aceasta posibilitate, in post se pune in miscare capacitatea nefolosita a omului de a se infrana de la ceea ce nu-i este de trebuinta.
„Eu aflandu-Ma cu voi, aveti aceasta putinta de infranare; va hraniti vazandu-Ma. Cand insa nu voi mai fi, nu Ma veti mai vedea si atunci va trebui sa Ma aflati in nevazut. Va trebui sa Ma infiintati, sa va aduceti aminte de Mine, ca, astfel, sa reveniti la ceea ce erati cand va aflati cu Mine”.
Sa te adancesti in duhul gandirii lui Dumnezeu, sa te imbraci in mentalitatea Lui, sa fii una cu unimea gandirii dumnezeiesti, sa nu mai concepi altceva decat ce concepe Dumnezeu, sa te simti real traind in aceasta gandire. Ce minune ne cere noua Dumnezeu!
Acesta e post cu adevarat sfintitor, Viata!
părintele Miron Mihăilescu
