Cum se poate ca, în acelaşi timp, Trupul lui Hristos să fie şi Biserica, şi Sfintele Taine?

Nu o singură dată, în Sfânta Scriptură, Biserica este numită Trupul lui Hristos. „Mă bucur în suferinţele mele pentru voi…, pentru trupul Lui, adică Biserica” (Col. l, 24), scria despre sine Sfântul Apostol Pavel. Apostolii, proorocii, binevestitorii, păstorii şi învăţătorii – ne spune tot el – sunt daţi de Hristos „la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4, 12).
În acelaşi timp, în Trupul şi Sângele lui Hristos se transformă pâinea şi vinul la dumnezeiasca Liturghie şi credincioşii se împărtăşesc cu ele. Aşa a rânduit însuşi Hristos, Care i-a împărtăşit pe apostolii Săi la Cina cea de taină, spunându-le: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu… Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi (Matei 26, 26-28).
Cum se poate ca, în acelaşi timp, Trupul lui Hristos să fie şi Biserica, şi Sfintele Taine? Cum se poate ca, în acelaşi timp, credincioşii să fie mădulare ale Trupului lui Hristos – Biserica – şi, totodată, să se împărtăşească cu Trupul lui Hristos în Sfintele Taine?

În ambele situaţii, denumirea „Trupul lui Hristos” nu este folosită în sens figurat, ci în sensul cel mai propriu şi real al acestui cuvânt. Noi credem că Sfintele Taine, păstrând înfăţişarea pâinii şi a vinului, sunt adevăratul Trup şi adevăratul Sânge al lui Hristos. De asemeni, credem şi mărturisim că Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, venind în lume să-i mântuiască pe păcătoşi, a devenit Om adevărat şi carnea Lui, primită de la Fecioara Maria, a fost carne omenească adevărată; credem că, cu trupul şi cu sufletul, Hristos a fost Om adevărat, asemenea întru toate celorlalţi oameni, afară de păcat, rămânând în acelaşi timp şi Dumnezeu adevărat. Fiul lui Dumnezeu nu Şi-a împuţinat şi nu Şi-a schimbat firea dumnezeiească la întrupare, după cum nici firea omenească nu s-a schimbat, ci şi-a păstrat în întregime însuşirile ei omeneşti.
Dumnezeirea şi omenitatea s-au unit neschimbător şi neamestecat, pe vecie, „neseparat şi nedespărţit”, într-o singură persoană a Domnului Iisus Hristos.
Fiul lui Dumnezeu s-a înomenit, pentru ca pe oameni să-i facă părtaşi dumnezeieştii firi (II Petru l, 4), pentru ca pe omul căzut în păcat şi în moarte să-l slobozească de acestea şi să-l facă nemuritor.

Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *