Cum de Hristos, Care este fără de păcat, mă rabdă mereu și iară miliarde de oameni, iar eu să nu iert nici măcar o soră?

– Gheronda, nu pot să-i iert ușor pe ceilalți.

– Tu nu vrei să te ierte Hristos?

– Cum să nu vreau?

– Atunci de ce nu-i ierți și tu pe ceilalți? Să iei bine aminte la asta, căci este ceva pentru care Hristos se mâhnește mult. Este ca și cum El ți-ar ierta o datorie de 10.000 de talanți, iar tu nu vrei să-i ierți celuilalt 100 de dinari (Matei 18, 23-35). Să spui în gândul tău: ”Cum de Hristos, Care este fără de păcat, mă rabdă mereu și iară miliarde de oameni, iar eu să nu iert nici măcar o soră?”.

Într-o zi a venit la Colibă un tânăr despre care știam că avusese o neînțelegere cu cineva și, deși acela îi cerea să-l ierte, el nu-l ierta. La un moment dat îmi spuse: ”Gheronda, roagă-te ca să mă ierte Dumnezeu!”. Mă voi ruga, îi spun, ca să nu te ierte Dumnezeu”. Dar el mi-a repetat: ”Gheronda, vreau să mă ierte Dumnezeu”. Și atunci i-am spus: ”Dacă tu, binecuvântatule, nu-i ierți pe ceilalți, cum să te ierte pe tine Dumnezeu?”.

Dreptatea lui Dumnezeu este dragostea, îndelunga-răbdare; nu are nici o legătură cu dreptatea omenească. Această dreptate a lui Dumnezeu trebuie să o dobândim și noi. Într-o noapte, un om s-a dus la chilia Părintelui Tihon ca să-l jefuiască. După ce l-a chinuit destul pe Stareț – îl strângea de gât cu o funie – , a văzut că nu are bani și a dat să plece. Și în clipa în care pleca, Părintele Tihon i-a spus: ”Dumnezeu să te ierte, copilul meu!”. Acest răufăcător s-a dus apoi să jefuiască și pe un alt călugăr, dar acolo l-a prins poliția și a mărturisit singur că fusese și la Părintele Tihon. Atunci polițistul a trimis pe jandarm să-l aducă pe Părintele Tihon la interogatoriu, dar Starețul nu voia să meargă. ”Eu, copilul meu, l-am iertat pe hoț din toată inima mea”. Jandarmul însă nu dădea deloc importanță cuvintelor lui. ”Hai repede, Părinte! Îi spunea el. Aici nu merge cu <<iertați>> și <<binecuvântați>>”. Până la urmă, fiindcă Starețul plângea ca un copil mic, comandantului i s-a făcut milă de el și l-a lăsat să se întoarcă la chilia lui. Mai târziu, când Starețul Tihon își amintea de această întâmplare, nu-i venea să creadă: ”Măi, măi măi, copile, spunea el, oamenii din lume au alt tipic. Nu-l au pe <<iertați>> și pe  <<Dumnezeu să te ierte>>!”

-Gheronda, ce este ținerea de minte a răului? Să-ți amintești răul pe care ți l-a făcut cineva sau să simți răutate pentru cel care ți l-a făcut?

– Dacă îți amintești răul și te întristezi când acela care ți l-a făcut o duce bine sau te bucuri când nu o duce bine, înseamnă că ai ținere de minte a răului. Dacă însă, în ciuda răului pe care ți l-a făcut celălalt, te bucuri de sporirea lui, aceasta înseamnă că ai ținere de minte a răului. Acestea sunt criteriile după care te poți cerceta pe tine însăți în această privință.

În tot cazul, orice rău mi-ar face altul, eu îl uit. Arunc catastiful cel vechi în focul dragostei și-l ard. Pe vremea luptelor de partizani din 1944, într-o zi au venit partizanii în satul nostru. Afară era foarte frig. Atunci mi-am spus în sinea mea: ”Ce-or fi având să mănânce? Or fi flămânzi. Să le duc puțină pâine”. Când le-am dus-o, ei m-au luat drept iscoadă, însă mie nici prin gând nu mi-a trecut că acolo, prin munți, ei poate că îi fugăreau pe frații mei. Ce a spus Hristos? ”Să-i iubiți pe vrăjmașii voștri și să faceți bine celor ce vă urăsc”.

Cuviosul Paisie Aghioritul,  ”Patimi și virtuți”