Creștine! Până mai e vreme, străduiește-te aici pe pământ să te apropii de Dumnezeu și de sfinții Lui prin credință și evlavie

Cel ce nu este cu Mine este impotriva Mea; si cel ce nu aduna cu Mine risipeste [Lc 11, 23]. Cine nu este cu Biserica, acela este impotriva Bisericii; cine nu este in Biserica, acela este impotriva Bisericii; cine nu crede acela este impotriva credintei; cine nu face faptele pocaintei, faptele virtutii acela este impotriva virtutilor. Putin lucru este sa te numesti crestin; trebuie sa o dovedesti prin fapte, sa implinesti poruncile lasate de Hristos; trebuie sa te caiesti neincetat, sa fie neincetat cu tine luarea-aminte in duhul credintei, sa te rogi neincetat, sa te indrepti neincetat, sa te lupti neincetat cu tine insuti si sa te desavarsesti, si ca sa ajungi la acest tel trebuie sa te verifici neincetat pe tine insuti: sunt oare in credinta? Traiesc eu oare, dupa credinta, sunt oare impreuna cu Biserica? Ma duc oare la Biserica? Iubesc oare Biserica? Implinesc oare cele prescrise de Biserica sau poruncile lui Hristos propovaduite de Biserica? Iata cum ne invata Hristos Dumnezeu. De aceea, cel ce nu se caieste, nu merge la biserica, ci la teatru, la felurite spectacole si adunari lumesti, in loc de biserica, dispretuind biserica, acela nu este crestin.

Dumnezeu i-a legat cu El pe credinciosii drept-maritori prin Unul Duhul Sfant si prin Biserica cea una, printr-o singura credinta, prin unitatea poruncilor, Tainelor, a ierarhiei, spre binele obstesc al fapturii celei cuvantatoare. Sa ne tinem de aceasta legatura printr-o viata sfanta si prin supunere unul fata de altul.

Crestine! Pana mai e vreme, straduieste-te aici pe pamant sa te apropii de Dumnezeu si de sfintii Lui prin credinta si evlavie; fii bisericos, hraneste in tine duhul bisericesc, duhul pocaintei, al pacii sfinte, al gandirii la Dumnezeu, al iubirii, al blandetii, smereniei, rabdarii, bunei –supuneri, mantuirii. Sa nu te tii semet, sa nu dispretuiesti Biserica, Maica ta, cea care te mantuieste; mergi deseori la biserica la vremea dumnezeiestilor slujbe, stai smerit, asculta, cugeta, sau citeste si canta. Daca nu te vei apropia acolo de Biserica si prin ea, de Dumnezeu, vei ramane strain si de ea si de Dumnezeu, iar dupa moarte, Dumnezeu nu te va primi la El, iar sfintii Sai se vor lepada de tine, ca de unul de ei strain cu duhul si cu starea inimii si a gandurilor si vei fi izgonit intr-o tara straina, intr-un loc intunecat si in care arde foc nedomolit, locul duhurilor cazute si al sufletelor omenesti nepocaite. Fii intelept, ca sa nu cazi prada vicleniei diavolului si sa fii vrednic de marea ta chemare.

Apartii Bisericii lui Dumnezeu sau obstii credinciosilor in Hristos; aceasta Biserica este Trupul cel Unul al lui Hristos si Hristos Dumnezeu este Capul ei. Esti oare un membru vrednic al acestei obsti, duci oare o viata sfanta, te caiesti neincetat, cauti sa-ti indrepti inima si viata, naravurile, gandurile, simtamintele, intentiile, nazuintele, intreaga ta purtare? Esti oare un madular al ei viu sau mort? Oare te vor primi sfintii, cand vei trece din aceasta viata vremelnica la cea vesnica? Nu te vor lepada ca pe un madular putred, urat mirositor, netrebnic? Nu va fi oare partea ta cu cei lepadati de Dumnezeu? – Grabeste-te sa mai indrepti ceva, sa-ti indrepti toata purtarea ta. Ti s-a dat vreme pentru aceasta.