Credința vine prin auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos
Noi cei de astazi traim in veacul electronic, in care se folosesc toate mijloacele tehnice in comunicatii. Acum se depune un special interes stiintific de a transmite toate informatiile posibile pentru lumea intreaga. Si in acelasi timp, s-a ajuns sa avem un electronic control al omenirii de pretutindeni. Nimic nu ramane tainuit din cele ce gandesc si planuiesc oamenii in cabinetele bine capitonate ori in laboratoarele si seminariile colegiilor, ori in alergarea fugara pe toate latitudinile si meridianele globului.
Prin aceasta insa s-a ajuns ca pe noi toti sa ne domine o mentalitate mecanica a vietii.
Asa incat ceea ce constituie puterea insasi a spiritului de comunicare sa ramana secundar, iar ceea ce genereaza aceasta vorbire ce se revarsa in canalele electronice sa para mai putin important. „Viva voce” care pune in comunicare om cu om, societate cu societate si insasi omenirea de pe glob, pare micsorata in fata tehnicii moderne.
Procesul intim al exteriorizarii cugetarii si simtirii de adanc a fiintei noastre, acea exprimare a spiritului intrupat in rama cuvantului, constituie capitole doar in tratatele de psihologie. Forta vorbirii ca manifestare a unei puteri ascunse cu ale carei virtuti noi patrundem in imparatia sufletului aproapelui, acel magnet plin de vibratii, care polarizeaza gandurile altora, si acea tarie graitoare care transforma pe oameni si societatile prin puteri invizibile intelegatoare, par mai putin interesante tehnologiei electronice moderne.
Adevarul e, ca prin aceasta analiza psihologica noi ne coborim in camarile sacre ale puterii de creatie a fiintei umane. Aspectul ei insa e in acelasi timp si supra-mundan cand ne gandim ca prin Cuvant noi ne punem in legatura cu Dumnezeu pe care Evanghelistul Ioan il numeste „Logos” — „Cuvant”! La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”. Si Cuvantul Divin a grait la inceput, in cadrul sacru al Sfintei Treimi, apoi tot prin forta Cuvantului s-a creat totul, iar pe om, Dumnezeu l-a facut dupa „chipul si asemanarea Sa”, caruia i-a transmis si puterea Cuvantului.
In Vechiul Testament, la rugul aprins, Dumnezeu a grait omeneste cu Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”, apoi la fel cu profetii, apoi in Noul Testament, indeosebi, Viva voce e toata propovaduirea lui Iisus Hristos – eternul Cuvant. El a pus prin puterea Cuvantului o legatura intre om si Dumnezeu, e cuvantul sacru care leaga cu intelegerea pe Dumnezeu cu Omul.
La inceputul istoriei antice si medievale s-au socotit putine limbi sacre, doar ebraica, greaca si latina. Cu vremea insa au primit o larga consacrare toate limbile de pe glob, prin care oricine poate grai in limba sa cu Dumnezeu, iar Parintele Ceresc sa raspunda pe intelesul tuturor.
Acum Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie il avem aproape in toate limbile si dialectele neamurilor pamantului. Si, in acelasi timp, e si o viva voce pentru toti misionarii tuturor continentelor. Acum nu numai profetii biblici — nabi — sunt gura lui Dumnezeu, dar si toti predicatorii sunt „gura lui Hristos”, „gura apostolilor” pentru omenirea toata. „Caci credinta vine prin auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos” (Romani 10:17).
In ce consta puterea Cuvantului lui Dumnezeu, ne-o spune Insusi El prin Profetul Ieremia: „Cuvantul Meu e ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfarma stanca” (23: 29). El e focul sacru al Spiritului Divin, care purifica spiritele noastre de tot ceea ce e teluric, dar in acelasi timp e ciocanul care sfarma stanca tuturor doctrinelor si ideologiilor terestre pe care noi oamenii ne cataram.
Iata pentru ce Apostolul Pavel, stiind toate acestea, zice: „Vai mie de nu voi vesti Evanghelia”, care e „puterea lui Dumnezeu”. Aceasta putere a Cuvantului sacru, care strabate cu iuteala gandului pana la tronul lui Dumnezeu in ceruri, care transforma gandurile si inimile oamenilor si alunga intunericul si aduce lumina, care preface adesea zbuciumul iadului din noi in raiul pacii si al desfatarii, e arma Spiritului Divin daruit noua oamenilor. Toata aparatura tehnica si electronica nu sunt decat canalele prin care ni se da posibilitatea de a transmite puterea Spiritului etern al Cuvantului, pe care Dumnezeu ne-a daruit-o.
Cu aceasta putere sacra a cuvantului suntem chemati „sa laudam impreuna cu o voce pe Dumnezeu si Tatal Domnului Iisus Hristos”- spune Sfantul Apostol Pavel (Romani 15: 5). Noi toti suntem ambasadori sacri ai Cuvantului care e o revarsare a Spiritului lui Dumnezeu in lume.
Procesul intim al exteriorizarii cugetarii si simtirii de adanc a fiintei noastre, acea exprimare a spiritului intrupat in rama cuvantului, constituie capitole doar in tratatele de psihologie. Forta vorbirii ca manifestare a unei puteri ascunse cu ale carei virtuti noi patrundem in imparatia sufletului aproapelui, acel magnet plin de vibratii, care polarizeaza gandurile altora, si acea tarie graitoare care transforma pe oameni si societatile prin puteri invizibile intelegatoare, par mai putin interesante tehnologiei electronice moderne.
Adevarul e, ca prin aceasta analiza psihologica noi ne coborim in camarile sacre ale puterii de creatie a fiintei umane. Aspectul ei insa e in acelasi timp si supra-mundan cand ne gandim ca prin Cuvant noi ne punem in legatura cu Dumnezeu pe care Evanghelistul Ioan il numeste „Logos” — „Cuvant”! La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”. Si Cuvantul Divin a grait la inceput, in cadrul sacru al Sfintei Treimi, apoi tot prin forta Cuvantului s-a creat totul, iar pe om, Dumnezeu l-a facut dupa „chipul si asemanarea Sa”, caruia i-a transmis si puterea Cuvantului.
In Vechiul Testament, la rugul aprins, Dumnezeu a grait omeneste cu Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”, apoi la fel cu profetii, apoi in Noul Testament, indeosebi, Viva voce e toata propovaduirea lui Iisus Hristos – eternul Cuvant. El a pus prin puterea Cuvantului o legatura intre om si Dumnezeu, e cuvantul sacru care leaga cu intelegerea pe Dumnezeu cu Omul.
La inceputul istoriei antice si medievale s-au socotit putine limbi sacre, doar ebraica, greaca si latina. Cu vremea insa au primit o larga consacrare toate limbile de pe glob, prin care oricine poate grai in limba sa cu Dumnezeu, iar Parintele Ceresc sa raspunda pe intelesul tuturor.
Acum Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie il avem aproape in toate limbile si dialectele neamurilor pamantului. Si, in acelasi timp, e si o viva voce pentru toti misionarii tuturor continentelor. Acum nu numai profetii biblici — nabi — sunt gura lui Dumnezeu, dar si toti predicatorii sunt „gura lui Hristos”, „gura apostolilor” pentru omenirea toata. „Caci credinta vine prin auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos” (Romani 10:17).
In ce consta puterea Cuvantului lui Dumnezeu, ne-o spune Insusi El prin Profetul Ieremia: „Cuvantul Meu e ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfarma stanca” (23: 29). El e focul sacru al Spiritului Divin, care purifica spiritele noastre de tot ceea ce e teluric, dar in acelasi timp e ciocanul care sfarma stanca tuturor doctrinelor si ideologiilor terestre pe care noi oamenii ne cataram.
Iata pentru ce Apostolul Pavel, stiind toate acestea, zice: „Vai mie de nu voi vesti Evanghelia”, care e „puterea lui Dumnezeu”. Aceasta putere a Cuvantului sacru, care strabate cu iuteala gandului pana la tronul lui Dumnezeu in ceruri, care transforma gandurile si inimile oamenilor si alunga intunericul si aduce lumina, care preface adesea zbuciumul iadului din noi in raiul pacii si al desfatarii, e arma Spiritului Divin daruit noua oamenilor. Toata aparatura tehnica si electronica nu sunt decat canalele prin care ni se da posibilitatea de a transmite puterea Spiritului etern al Cuvantului, pe care Dumnezeu ne-a daruit-o.
Cu aceasta putere sacra a cuvantului suntem chemati „sa laudam impreuna cu o voce pe Dumnezeu si Tatal Domnului Iisus Hristos”- spune Sfantul Apostol Pavel (Romani 15: 5). Noi toti suntem ambasadori sacri ai Cuvantului care e o revarsare a Spiritului lui Dumnezeu in lume.
Pr. Dr. Vasile Vasilache, „De la Antim la Pocrov – mărturii și mărturisiri”, New York, 1984
.
loading...
