Cel care n-are smerenia, n-o are pentru că n-a cerut-o, nici nu şi-a silit sufletul spre ea

Crede, frate, că smerenia e o putere pe care limba nu o poate zugrăvi şi pe care nici o putere omenească nu o poate dobândi, dar care e dată cui îi este dată în rugăciune şi e primită în privigheri cu cereri şi implorări fierbinţi.

Dacă doreşti acest dar, ascultă şi acest lucru care vine de la părinţii noştri: smerenia lăuntrică nu e dată decât atunci când omul meditează şi se gândeşte la ea în rugăciunea sa în singurătate.

Cel care n-are smerenia, n-o are pentru că n-a cerut-o, nici nu şi-a silit sufletul spre ea. N-are nici odihnă, pentru că n-a vegheat la uşa Domnului, cerând şi implorând cu lacrimi de durere să-i fie dată.

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, Partea II, Editura Deisis, 2007

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *