Ceea ce nu înţelegi azi vei pricepe mâine
Din plinirea poruncilor lui Dumnezeu întru blândeţe şi răbdare se naşte rugăciunea cea neîmprăştiată şi cu îndrăznire, care înfăţişează lui Dumnezeu – Cunoscătorului tainelor – mintea goală de orice lucru, care alungă toate înşelările şi ademenirile demonilor. Vrăjmaşul cel amăgitor se strecoară tâlhăreşte în vremea înălţării inimii către Dumnezeu şi se străduie să risipească împreună-vorbirea curată şi netulburată a sufletului cu Dumnezeu, ca întru cugetarea acestuia să nu se aprindă focul cel mistuitor pentru el, fiindcă arderea inimii la rugăciune e pentru demoni văpaie arzătoare.
Precum soarele, bătând cu razele într-un vas de sticlă plin cu apă, îl încălzeşte dimpreună cu apa din el, aşa şi Soarele Cel nevăzut – Hristos Domnul, răsfrângându-Se în mintea ce îl contemplă în rugăciune, încălzeşte toată firea sufletului.
Să fie mijloacele noastre încinse şi făcliile aprinse, că nu ştim când va veni furul, adică moartea. Să nu contenim de a-L ruga pe Dumnezeu cu inimă înfrântă ca să ne izbăvească de toţi cei ce ne prigonesc, ca nu cândva să răpească, precum un leu, sufletele, nefiind cine să izbăvească, nici cine să mântuiască.
Dacă vei vedea un înţelept, cercetează-l mai des, şi picioarele tale să roadă pragul uşii lui. Învaţă de la el cu sârguinţă şi luminează mintea ta, pătrunzând în puterea învăţăturii ce îţi este înfăţişată.
Citeşte cu luare-aminte dumnezeieştile Scripturi şi nu te lenevi a te apropia ades de ele, fie că înţelegi puterea cuvintelor fie că nu o înţelegi, căci deasa îndeletnicire cu ele dezleagă ceea ce e de nepătruns la început. Adeseori, ceea ce nu înţelegi azi vei pricepe mâine, prin harul lui Dumnezeu, care deschide în chip nevăzut mintea noastră ca să înţeleagă Scripturile.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava