Câte ocazii ai avut să-l fericeşti pe aproapele tău dar tu în schimb l-ai judecat?

Este o dezlegare pe care ţi-o dă duhovnicul când te întreabă: «Eşti pregătit de împărtăşire?  N-ai cumva vreo răutate în suflet ascunsă, duşmănie de moment, ranchiună cu cineva? Există cineva care te-a rănit şi pe care nu l-ai iertat, nu că l-ai urî neapărat, dar ai o mică reţinere în inimă faţă de el? Există cineva de la care ar trebui să-ţi ceri iertare? Te saluţi cu toată lumea dar cu amărăciune şi cu noduri în gât! Vezi că n-ai iertat din inimă? A iubi pe vrăjmaşi e o poruncă! Dar pe nevrăjmaşi? Sau pe cel pe care l-ai dispreţuit în inima ta că s-a îmbrăcat nu ştiu cum sau că nu poartă pălăria după gustul tău? Vedeţi, lasă de dorit relaţia noastră mută, nemanifestată cu celălalt! În loc să-l compătimeşti, îl judeci… Eram la închisoare şi aveam un coleg de detenţie foarte rău. Nu puteai să-i intri în voie nicicum. Şi am zis în inima mea aşa: «Mă, acesta are şi el o mamă care-l iubeşte. Noi nu-l iubim. O, ce bine că-l iubeşte şi pe el cineva!» Nu trebuie să ne complicăm judecând pe unul şi pe altul… Şi uite te spovedeşti incomplet având în vedere relaţia cu celălalt. Câte ocazii ai avut să-l fericeşti pe aproapele tău dar tu în schimb l-ai judecat! Şi aceste stări de lucruri trebuie mărturisite că ele se înregistrează toate… Tu cunoaşte-te pe tine. Cu cât te vezi mai profund pe tine cu atât îl vezi pe celălalt mai bine şi te vezi pe tine rău!

-Dacă mă spovedesc şi mă împărtăşesc într-o Duminică pot să mă împărtăşesc şi următoarea Duminică fără să mă mai spovedesc?

-Nu. Adică poţi să te împărtăşeşti dacă nu greşeşti! Dar aş vreau să-l cunosc şi eu pe acel creştin care într-o săptămână să nu greşească. Fie că a vorbit de rău, nu s-a rugat suficient şi permanent… Nu cred că ar putea reuşi cineva să fie pregătit fără spovedanie. Ca să te împărtăşeşti în fiecare Duminică e cam des. Dar nu timpul decide, ci pregătirea ta interioară, pentru că la un eveniment aşa de mare, ca să-L primeşti pe Dumnezeu, cu adevărat îţi trebuie o pregătire.

Numărul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce înseamnă numaidecât acest patruzeci? Mai întâi de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient ca să te pregăteşti pentru marele eveniment ce are în vedere Veşnicia. Patruzeci de zile a durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise în Muntele Sinai. Patruzeci de zile a postit Mântuitorul. Patruzeci de zile durează postul Crăciunului şi postul Paştelui. E un timp suficient ca să te pregăteşti pentru marele eveniment care urmează, eveniment bisericesc, mântuitor. A patruzecea zi după zămislirea pruncului se formează inima. A patruzecea zi după moarte putrezeşte inima.

Noi am rămas la patruzeci de zile într-o formă tradiţională, care nu e atât de recomandată .

Arsenie Papacioc, Viața de familie şi diverse probleme ale lumii contemporane