Care sunt oare rugăciunile cele mai potrivite pentru Sfânta Treime?
Cea dintâi rugăciune, cea mai scurtă și mai mântuitoare este aceasta, pe care o auziți mereu in Biserică: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh“. Acesta e prima rugăciune către Sfânta Treime și cea mai scurtă și mai dreaptă în conținutul ei dogmatic, pentru ca prin aceste cuvinte slăvim persoanele Sfintei Treimi deopotrivă: întâi pe Tatăl, pricina; al doilea, pe Fiul, Cel născut mai înainte de toți vecii; al treilea, pe Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede, fiind de un scaun și de o ființă cu Fiul și cu Tatăl.
Și care este rugăciunea de cerere cea mai scurtă către Sfânta Treime? Rugăciunea începătoare: „Prea Sfânta Treime, miluiește-ne pe noi“. Să o zicem aceasta mereu, acasă și pe drum: „Prea Sfântă Treime, miluiește-mă pe mine, păcătosul (sau păcătoasa)“. Și iarăși: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh“. Acestea le poți zice oricând; și făcând așa, te rogi Prea Sfintei Treimi cu rugăciune dreaptă și preaputernică.
Dar mai este o rugăciune – nu tare lungă si foarte dreaptă în conținutul ei dogmatic – alcătuită de Sfinții Părinți ai Bisericii din vechime: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi“. Când zicem „Sfinte Dumnezeule“, ne adresăm Tatălui; când zicem „Sfinte tare“ – Fiului; când zicem „Sfinte fără de moarte“ – Duhului Sfânt. Iar la urmă, zicând „Miluiește-ne pe noi“, ne închinăm tuturor persoanelor Sfintei Treimi deopotrivă, ca Unui Singur Dumnezeu în Treime. Și de aceea, această cântare exprimă însușsi miezul credinței noastre.
Iubiții mei frați, în încheiere vă spun numai: oriunde mergeți pe drum, oriunde stați, ziceți către Sfânta Treime, cu glas sau în gând: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, slavă Ție!“, și apoi: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi“, iar la urmă: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh“. Amin.” –
Părintele Ilie Cleopa, (fragmente dintr-o predică rostită în 1968) Lumea credinței, anul II, nr. 1(6)