Care este măsura noastră?

Măsura noastră este moartea. După călcarea poruncii lui Dumnezeu, după ce ne-am despărţit de Dumnezeu, ne-am îmbrăcat în blestemul despre care i-a vorbit Dumnezeu lui Adam înainte de a păcătui. „Nu mânca de aici, pentru că de vei face asta de moarte vei muri”? Aşa că, noi toţi astăzi suntem muritori şi iată adevărul despre noi, măsura noastră este moartea. Dacă n-ar fi venit Dumnezeu, dacă n-ar fi venit Hristos Mântuitorul la noi ca să ne scoată din moarte, morţi am fi rămas în veac. A cunoaşte adevărul despre noi este a conştientiza acest lucru. A ne smeri înseamnă a cunoaşte cine suntem. Cel care cunoaşte cine este el – iar el este moarte, muritor – îşi dă seama că are nevoie de un Mântuitor. Cunoaşte că el însuşi nu este în stare să iasă din moarte, să iasă din suferinţă, să iasă din durere, să iasă din singurătate, stări pe care toţi le trăim, chiar şi cei care ne provoacă la libertate prin afişele lor, dar nu ni le putem rezolva. Nu ni le putem rezolva prin libertatea pe care ne-o propun.
Ce înseamnă a fi liber? înseamnă a putea fi tu însuţi oriunde şi oricând, înseamnă a putea fi tu însuţi indiferent de ceea ce este în jurul tău, de factorii din afară. Nimic din afară nu-ţi poate strâmtora libertatea ta. Atunci când libertatea ta depinde de nişte lucruri exterioare, cum poţi oare să te numeşti liber? Da, noi spunem, tinere din liceu, sunt liber şi vreau să mă duc la mare. A fi liber înseamnă a-mi putea împlini dorinţa asta. Dacă nu ia tatăl tău salariul, tu nu te poţi duce la mare. Înţelegeţi? Am zis o pildă pe care o putem urmări. E banală, dar cam prin asta înţelegem libertatea noastră. Sunt liber dacă pot să fac cutare sau cutare lucru. Dar sunt o mulţime de factori exteriori care nu depind de tine şi care dacă nu se vor îndeplini tu nu-ţi poţi trăi libertatea ta, înseamnă că tu nu eşti liber. Păi noi avem Sfinţii Mucenici care erau liberi şi când erau legaţi în lanţuri, şi când erau bătuţi, şi când erau daţi la smerenie şi libertate moarte, în groapa cu lei. Îşi trăiau libertatea din plin şi aceasta nu este o libertate metaforică. Cu adevărat sufletul lor era liber şi trăia deplin şi desăvârşit. Aşa că, libertatea adevărată aceasta este: a putea fi tu însuţi oriunde, oricând. Dar la ea nu se poate ajunge prin minciună. Nu putem trăi în iluzii, pentru că iluzia mai devreme sau mai târziu se spulberă, „se risipeşte ca visul celui care se deşteaptă”, cum spune David. Şi atunci la ce ne va folosi toată libertatea noastră părelnică. Atunci când vom descoperi că totul a fost o mare înşelăciune.

Ieromonah Savatie Baştovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005